Când se așterne liniștea

Sursă imagine: Pinterest

Uneori mi se pare că îl aud pe Dumnezeu respirând lângă mine, același aer.

Cum?

Pur și simplu. Când se așterne liniștea în încăpere, lumea de afară devine tot mai mică, închid ochii și apoi îi deschid. Privesc în jurul meu și, deși nu văd nimic, simt că e acolo, undeva chiar lângă mine. Uneori mă amuz, întrebându-mă dacă stă în fața mea și se uită fix la mine chiar în acele momente.

Sună frumos ce zici, dar parcă ireal.

Trebuie să o simți. Știi? Mulți oameni vor demonstrații, dar adevărul e că unele lucruri pur și simplu se simt, cu inima. Există ceva în tine care dă startul, ceva care îți șoptește întruna ”călduț, fierbinte”. Știi ce zic? E ca acel joc pe care îl jucam cândva, cel în care trebuia să cauți ceva, persoana de lângă tine îți spunea că e rece atunci când te duceai prea departe, călduț când erai în apropiere și fierbinte când erai fix acolo unde trebuia să fii. La fel este și cu Dumnezeu. Pur și simplu știi. E un sentiment atât de puternic și totuși inexplicabil.
Știi care e partea cea mai frumoasă la Dumnezeu?

Nu, care?

E mereu acolo. Nu pleacă niciodată. Întotdeauna își așteaptă rândul. Stă cu orele lângă tine și nu se plictisește. Nu te lasă deoparte doar pentru a face alte activități. Nu ai nevoie de programare ca să mergi la El în audiență. E atât de dornic de iubire, de îmbrățișări și de zâmbete.
Cred că dacă aș fi copil mi l-aș imagina pe Dumnezeu ca pe un urs mare de pluș cu niște brațe imense, cu o față veselă, senină fiind gata mereu de o strângere în brațe călduroasă. Cred că e o persoană atât de frumoasă. Îmi imaginez că zâmbește chiar acum. Sunt sigură că și Lui îi plac complimentele. Știi care e partea cea mai tristă la Dumnezeu?

Nu, dar am vaga bănuială că mi-o vei spune. 

E mereu alungat. Oamenii îl dau la o parte și nu vor să îi primească iubirea, nici să i-o dăruiască pe a lor.

De ce?

Păi...e complicat. Unii îl acuză. Aș zice că nu-L cunosc prea bine și din acest motiv îl acuză pe nedrept. Alții nu vor să îl cunoască, zic că nu au nevoie de El. Iar alții se duc la El numai când vor ceva și lista poate continua.

Și Dumnezeu ce zice?

Dumnezeu se întristează când îi vede.

Auzi, aș vrea să îl întâlnesc și eu pe Dumnezeu, crezi că ai putea să vorbești cu El pentru mine?

Aș putea, dar nu e nevoie. E chiar acum lângă tine. Ia-L în brațe, deschide-ți inima și șoptește-i ceva. Te așteaptă!

Viață, ai făcut-o să râdă

Sursă imagine: Pinterest

Viață, i-ai frânt aripile, sau poate și le-a frânt singură, nu mai știe nici ea exact acum. Uneori trăiește în dubii, alteori merge sprintenă înainte știind exact unde vrea să ajungă și prin ce parte să se ducă. Doar uneori.

Viață, i-ai luat orizontul. Ai întunecat totul și a trebuit să caute unelte, să își construiască ceva care să o ajute să găsească lumina, să găsească calea spre drumul ei. A fost greu. A trudit mult, dar într-un final a reușit. I-ai șoptit că e învingătoare iar ea te-a crezut.

Viață, i-ai pus piedici ori de câte ori ai găsit oportunitatea. Ai vrut să o pui la încercare. Ai vrut să vezi dacă are de gând să se oprească sau nu.

Viață, i-ai închis uși, ai izgonit oameni și ai lăsat-o în bezna nopții singură, rătăcită și nebună. A murit de atâtea ori și uneori încă moare.

Viață, i-ai desenat aripi noi, mai frumoase ca cele vechi. Aripi capabile să o înalțe până mai sus de nori, să ajungă cu ele chiar spre visul veșniciei. I-ai desenat un zâmbet și ai mâzgâlit apoi totul cu niște culori strălucitoare și vii.

Viață, ai făcut-o să râdă, să iubească și să îmbrățișeze lumea. I-ai pus inima ciopârțită la loc și ai transformat-o într-o comoară prețioasă. I s-au deschis ochii și dintr-o dată a văzut lumina și atunci a înțeles totul...

Durerea nu te coboară, durerea te înalță. Nu există eșecuri, există doar căderi, staționări. Nimic nu te oprește să mergi mai departe. Nimeni nu îți ia aripile și nici avântul. Uneori întâlnești piedici dar undeva după cotitură te așteaptă frumosul. Îndrăznește!

Când ceva vechi se închide, altceva nou e pe cale să se întâmple.

Iubește-mă astăzi, nu fi nepăsător!

Sursă imagine: Pinterest

Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.

Atunci, îi vor răspunde și ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? Și El drept răspuns le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” Matei 25: 42, 43, 44, 45.

Iubește-mă astăzi, iubește-mă mâine și nu îmi întoarce spatele atunci când am nevoie de tine. Poate tu nu știi, dar sunt un suflet ca și tine, o ființă umană ce are nevoie de înțelegere și iubire. Nu mă privi cu ură, cu superioritate. Nu îți însuși gânduri precum că tu ești mai presus, mai înalt, că tu știi mai multe și ești cineva. Nu mă călca în picioare, nu îmi zdrobi inima și nu îmi face sufletul să se spargă în bucățele. Privește mereu cu iubire, cu milă și nu cu judecată. 

Amintește-ți că sunt om ca și tine, că undeva în adâncul sufletului suntem făcuți la fel. Amintește-ți că ai o inimă. Folosește-o la maxim. Nu îți fie frică, nu se va sparge, nu se va rupa, nu se va epuiza. Ea găsește mereu puterea de a continua, tu doar ocupă-te de ea. Nu lăsa ca praful să se aștearnă deasupra ei. Inima ta e o comoară, cea mai de preț comoară pe care o ai. Nu o ignora. 

Iubește-mă astăzi, întinde-ți mâna către mine. Sunt un suflet pângărit de lume, de circumstanțe, de viață. Nu trece pe lângă mine cu nepăsare. Fii bun. Oferă sprijin, oferă mângâiere, oferă-mi din dragostea ta, căci am atâta nevoie. 
Te rog, oprește-te. Iubește-mă astăzi, nu fi nepăsător. 

P.S. Am folosit persoana I, dar acest articol nu se referă la mine. Articolul este scris cu gândul la oamenii ce suferă în jurul nostru din diferite motive, la oamenii pe lângă care trecem zilnic și în mod special la copii. 
Fă un bine cuiva astăzi, din toată inima! Poți să o faci.

Belzhar de Meg Wolitzer

Sursă imagine: elefant.ro

”Există un loc unde cei pierduți se duc pentru a fi găsiți”

”Jam Gallahue simte primii fiori de iubire pentru Reeve Maxfield, un englez venit să studieze pentru un semestru în America. Din păcate relația lor este curmată brusc, iar Jam nu-și mai poate reveni și ajunge la o școală cu internat pentru adolescenți
Aici, profesoara de literatură îi îndeamnă să citească romanul Clopotul de sticlă de Sylvia Plath și le dăruiește câte un jurnal, în care să își noteze gândurile. Inexplicabil, fiecare deschidere a jurnalului înseamnă intrarea într-o lume suprarealistă, în care traumele care i-au marcat încă nu s-au petrecut și totul este bine.
Belzhar este numele pe care-l dau acestei lumi”

Pentru a ajunge la acel proces de vindecare și eliberare trebuie să îți accepți trecutul, trebuie să îmbrățișezi durerea și să vezi dincolo de ea.

Meg Wolitzer crează o poveste foarte interesantă, îți stârnește curiozitatea încă de la primele pagini și te ține în acest ritm până la finalul romanului. Am crezut că știu totul, am bănuit unele lucruri dar nimic nu m-a pregătit pentru final. 
Belzhar, o carte frumoasă care transmite atât de multe, îți pătrunde în suflet și totuși, cuvintele mă părăsesc acum când vreau să o descriu. 

Citate:

”-Fiecare avem o singură voce, spune doamna Quenell. Iar lumea e incredibil de zgomotoasă. Uneori cred că cei tăcuți...Face un semn din cap spre băiatul grosolan.

-...și-au dat seama că cea mai bună modalitate de-a atrage atenția celorlalți e să nu strigi, ci să șoptești. Ceea ce îi face pe toți să asculte puțin mai atent.”

”E ciudat cum, o bună bucată din viață, nu ai nevoie de nimeni, apoi se întâmplă să cunoști niște oameni și dintr-o dată ai nevoie de ei tot timpul.”

”Vreau să știu cum se trezește în fiecare zi, cum se dă jos din pat, face duș, mănâncă un baton cu cereale, se duce la ore și se comportă ca o ființă umană. Îi pasă cu adevărat de ceva din ceea ce face? Apa de la duș care îi lovește pielea capului îi dă o senzație plăcută? Batonul acela chiar are gust? Lumea, în general mai prezintă vreun interes?”

”Iar ce voiam acum era infinit mai simplu. Voiam să stau lângă fratele meu, să merg cu autobuzul și să stau acolo împreună cu el, în această realitate diferită.”

”Îmi flutură părul în vânt, iar drumul pare să continuie la nesfârșit, la fel și melodia Beatles.”

”Doar două inimi ticăind una lângă alta.”

”Știu de asemenea că durerea arată uneori ca o panglică nesfârșită de care tragi și tot tragi, o strângi către tine și, pe măsură ce se adună, începi să crezi din ce în ce mai puțin că la capătul ei se află altceva. Ceva ce nu e tot durere. Însă iată că există altceva la capăt, ceva măcar puțin diferit.”

Aș vrea...și totuși am

Sursă imagine: Pinterest

Nu ne dăm seama de cele mai multe ori dar aș vrea ca măcar pentru câteva minute să ne amintim cât suntem de norocoși și de bincuvântați. 
Ne gândim atât de mult la ceea ce nu avem, la ceea ce alții au dar atât de puțin la ceea ce ar trebui să prețuim. 

Zilele trecute coboram din autobuz, un om m-a rugat să îi fac loc ca să poată să treacă. Împingea un scaun cu rotile. În scaun era o femeie subțirică. Nu putea să meargă. Mi-a venit să plâng. Când i-ai mulțumit ultima dată lui Dumnezeu pentru picioarele tale? Crezi că le meriți? Nu știu dacă le meriți. Crezi că femeia aceia nu le merita? Nu cred că e pe merit aici, și totuși...

Mulți oameni și-au petrecut ziua de azi prin spitale, pe un pat al suferinței. Tu cum ți-ai petrecut ziua astăzi? Eu am lucrat. Am putut să îmi folosesc mâinile, picioarele, ochii, am putut să vorbesc. Alții nu au putut. Când i-ai mulțumit ultima oară lui Dumnezeu pentru tot ceea ce poți realiza? 

Nu pot să zic acum un fapt concret dar sunt sigură că mulți oameni nu au avut ce pune pe masă astăzi, nu au avut unde să doarmă și nici la cine să se ducă. Unii nu au un loc la care să îi zică acasă și nici o persoană căreia să îi zică mamă. 

Azi am sunat-o pe mama. Am întrebat-o ce face. M-am bucurat mult să o aud. Când i-ai mulțumit lui Dumnezeu ultima dată pentru cea care ți-a dat viață? 

Iarna aceasta poate ai stat la căldură, dar există și oameni care au stat afară în frig încălzându-se la aburii unui canal. Da, chiar s-a întâmplat. 

Aș vrea să îți spun astăzi că trebuie să te oprești din orice te nemulțumește. Avem atâtea lucruri pentru care putem să ne bucurăm și să fim fericiți. Avem atâtea lucruri pentru care inima noastră poate să fie mulțumitoare. De ce nu le apreciem?

Când i-ai mulțumit ultima dată lui Dumnezeu pentru tot ce face pentru tine? 
Începe acum...

Mulțumesc, Doamne! 

Leapşa: Printre cărţi Book Tag

Se pare că am mai primit o leapşă, de la Simina, mulţumesc tare mult!!! :D

Când faci o pauză de citit, foloseşti un semn de carte sau îndoi un colţ al paginii?
Folosesc un semn de carte sau o bucăţică de hârtie.

Ai primit în ultima vreme o carte? Care a fost aceasta?
Ultima carte primită a fost Făuritoarea de albastru de Lois Lowry, pe care abia aștept să o citesc!

Citeşti în baie?
Asta e o întrebare capcană? Nu, nu citesc în baie.

Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?
De fapt, lucrez la o carte chiar în prezent, mai exact de la finalul anului 2016 pe care îmi doresc foarte mult să o public.Este o carte despre viaţă, despre pierderi, eşecuri, despre oameni şi într-un final despre găsirea unui echilibru şi chiar despre Dumnezeu.

Care este cartea ta preferată?
Hmm...aş zice Biblia. Ştiu că nu spre asta se duce această întrebarea, însă, sinceră să fiu, au fost multe cărţi de-a lungul timpului care m-au făcut să zic uau, sau care m-au făcut să îmi schimb modul de a gândi şi care mi-au întors lumea cu susul în jos, nu aş putea să mă limitez la una.

Îţi place să reciteşti cărţi?
Trebuie să îmi placă foarte mult o carte ca să vreau să o recitesc.

Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciezi? Ce le-ai spune?
Hmm, ar fi interesant. Le-aş spune ce îmi place la cartea lor, ce personaje ador şi desigur, să mai scrie...

Îţi place să vorbeşti despre ceea ce citeşti? Cu cine?
Hmm...nu neapărat.

Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte?
Prima impresie mi-o dă titlul, dar aleg cartea în funcţie de descriere sau după citate.

Crezi că există o lectură obligatorie, o carte care ar trebui citită de toată lumea?
Obligatorie nu, dar le-aş recomanda tuturor să citească măcar o dată în viaţă Biblia, cap coadă plus alte multe cărţi, care merită...

Care este locul tău preferat pentru lectură?
Afară, în aer liber, pe iarbă.

Când citeşti asculţi muzică sau preferi liniştea?
Ascult muzică, de obicei.

Citeşti numai cărţi cumpărate sau şi cărţi împrumutate?
Ambele.

Ai citit cărţi în format electronic?
Da, dar nu sunt fanul lor, citesc aşa numai dacă nu am altă alternativă.

Fă un top al celor mai bune cărţi,serii citite vreodată.
Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt
Copiii bețivanului de  Mrs. M.P.J.S.
Fiica tăcerii de Kim Edwards
Concubina regelui de Anne O`brien
Ioel, băiatul din Galileea de Annie Fellnus Johnston
O privire în spatele cortinei de O.F. Walton
Delirium de Lauren Oliver
Angelologia de Danielle Trussoni
Sanctus de Simon Toyne
Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys
Al 5 lea val de Rick Yancey

Nominalizez pe M. 
Related Posts Plugin for Blogger...