Avraam, om al ascultării


Vă amintesc că am creat o rubrică nouă, intitulată ”personaje din Biblie”, mai multe detalii puteți găsi aici, la primul articol de acest fel: Daniel, om al rugăciunii

Astăzi îl vom urmări pe Avraam, oare ce vom descoperi?

Aș vrea să observăm ceva, Dumnezeu îi dă mai întâi o sarcină lui Avraam, iar apoi îi face o promisiune. 
”Domnul zisese lui Avram: ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta. 
Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.” Geneza 12: 1,2 
Vi se pare o cerere ușoară? Nu știu dacă voi ați fost nevoiți să vă părăsiți țara, sau locul în care ați crescut. Eu am fost nevoită să plec din locul în care am crescut, a fost foarte greu. Știți cum am părăsit acel loc? Cu sufletul rupt. 
Și totuși Dumnezeu vine la Avraam și îi zice: ieși din țara ta.  Și Avram ar fi putut să zică: păi stai așa, Doamne, dar parcă eram prieteni ce te-a apucat? Cum să îmi zici așa ceva? Păi aici e viața mea, aici am cunoscuți, aici am...  dar din versetele următoare aflăm ce face Avraam. 
”Avram a plecat, cum îi spusese Domnul.” Geneza 12: 4

„Avram a chemat numele Domnului” Geneza 13: 4
Altfel spus, Avraam se ruga, petrecea timp cu Dumnezeu. 

Vă mai amintiți de promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui Avraam? Cum că va face din el un neam mare. Interesantă promisiune, dar știți care era problema? Avraam nu avea copii. 
”Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii” Geneza 15:2
”Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri. Și i-a zis: așa va fi sămânța ta. Avram a crezut pe Domnul.” Geneza 15: 5,6
De aici aflăm că Avraam a avut încredere în Dumnezeu chiar dacă nu vedea dovezi. 

Avraam a așteptat atât de mult nașterea unui copil și când într-un final Dumnezeu i l-a dat pe Isaac, a apărut o altă cerere. 
”Dumnezeu i-a zis: ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria, și adu-l ardere de tot, acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.” Geneza 22:2
Ce îi cere Dumnezeu lui Avraam? Să își sacrifice propriul fiu. Și poate tu și eu ne-am fi opus, poate l-am fi întrebat pe Dumnezeu: Te-ai țicnit la cap? E copilul meu, am așteptat atâta timp după el, l-am primit chiar de la Tine, acum mi-l iei? Ce înseamnă asta?

Dar nu și Avraam. Pentru că Avraam știa cât de mare și de bun e Dumnezeu, Avraam știa că Dumnezeu e Tatăl său și că toate stau în mâna Sa, Avraam credea că Dumnezeu știe ce face. Avraam a ascultat de Dumnezeu chiar și în această sarcină. 

Issac nu moare, Dumnezeu oprește lucrurile. Totul  fost o încercare. 

Vedeți dragii mei, uneori Dumnezeu ne pune la încercare, să vadă dacă ascultăm de El sau nu. De la Avraam ar trebui să învățăm astăzi să fim oameni care ascultă de Dumnezeu, căci El ne vrea binele și își ține promisiunile. Mi-a plăcut foarte mult un gând pe care l-am auzit acum ceva timp la biserică: dacă tu asculți de Dumnezeu și Dumnezeu ascultă de tine. 

Dă-mi voie să te întreb astăzi, ești tu un om al ascultării?

Sursă imagine: Pinterest

Eu, Dumnezeu merg alături de tine


Cu iubire, Eu te-am ridicat de atâtea ori și în brațe te-am luat adesea.
Am mers cu tine pas cu pas, nu te-am lăsat. Când ți-a fost frig, când ți-a fost sete, am fost cu tine. Când inima îți era frântă și zăceai într-o groapă de mocirlă, am fost acolo. Când prietenii te-au părăsit și inima îți era zdrențuită, mergea dar nu știa încotro merge și ce caută, eram acolo.

Mă auzi acum? Căci sunt și astăzi aici.
Văd petele de pe haina alba pe care ți-am dat-o și te văd obosit, dar sunt cu Tine. Nu ți-am promis că nu vei eșua, că nu vei cădea, dar am promis că voi fi cu tine la orice pas și că te voi ajuta. Știi, pentru ca tu să primești acea haină albă Eu am purtat crucea. Am purtat păcatele tale chiar și pe cele de acum. Asta nu înseamnă că poți face ce vrei când vrei, dar să știi că atunci când cazi, sunt cu tine și am să te ajut să te ridici și am să-ți mai spăl odată haina. Pentru că vreau și pentru că pot să fac asta pentru tine.

Ești copilul meu iubit, mă înțelegi acum? 
Nimic nu te poate despărți de dragostea Mea. 

Am pus despărțire între tine, păcat și Mine prin Golgota. La cruce am purtat totul. Încă de pe atunci te purtam în brațele mele deși nu existai. Te iubesc atât de mult. Nu te pierde și nu gândi nici măcar pentru o clipă că valorezi mai puțin în ochii Mei, acum.

Indiferent de ceea ce faci te iubesc la fel de mult. Aminește-ți că faptele tale bune nu valorează pentru mine, nu ele îți aduc salvarea. Amintește-ți că te știu exact așa cum ești, Am fost conștient de acest lucru din totdeauna dar am continuat să te iubesc.

Nu te clătina. Poți pierde o furtună, o cădere, dar nu războiul. Eu l-am câștigat pentru tine. Nu te părăsesc, merg înaintea ta așa cum îmi ceri. Înaintează cu încredere, căci, Eu, Dumnezeu te văd zi de zi și merg alături de tine.

Când nu mai poți, privește cerul, mă oglindesc în el.

Sursă imagine: Pinterest

Nu am văzut niciodată o iubire perfectă


Oamenii visează deseori la acea iubire perfectă văzută în filme. Fetele visează la acel el care se dovedește a fi mereu un cavaler și un romantic înăscut. Băieții visează la acea ea care este mereu frumoasă, aranjată, perfectă. 

Oamenii visează deseori la o iubire care nu există, o iubire care nu este reală iar atunci când nu o întâlnesc rămân dezamăgiți și încetează să mai creadă în dragoste. 

Am să îți spun astăzi ceva, nu am văzut niciodată o iubire perfectă.Sunt într-o relație de dragoste de 6 ani și nu am cunoscut acea iubire. 

Cunosc în schimb, un băiat care nu este romantic. Nu. Ce să-i fac, pur și simplu nu e genul lui. Însă are acel ceva în privire. Chiar și acum, după acești ani în care ne-am cunoscut cu bune și cu rele, mă uit la el și văd cum mă oglindesc în ochii lui, mă uit la el și îi văd ochii luminând atunci când mă privește. 
E acel gen de băiat care își face timp mereu pentru mine. Avea timp și înainte, are și acum. Eram încă pe la începutul relației, când, dacă îl sunam la orice oră din noapte îmi răspundea la telefon fără să conteze faptul că îi perturbam somnul. E acel gen de băiat care e gata să îți aducă marea la picioare și să facă totul pentru a te ști fericită. Acel gen de om care te îmbrățișează strâns și îți arătă mereu că te iubește prin lucruri mici, aparent nesemnificative. Da, îmi aduce mai rar flori, nu îmi deschide portiera de la mașină sau ușile pe unde mergem, nu se pricepe deloc să facă cadouri și, după cum am mai zis, nu e romantic,dar e al meu.  Sufletul meu, imperfect, alături de care am parte de o iubire imperfectă pe care o găsesc atât de frumoasă cu fiecare zi ce trece tot mai mult.

Nu există acel gen de iubire perfectă pe care mulți îl caută astăzi. Există dăruire, răbdare și implicare. Există sacrificii, dealuri de urcat și punți de trecut. Există soare și furtuni. Mai înainte ca să poți fi iubit, trebuie să fii tu persoana potrivită. 
Iubirea presupune angajament, responsabilitate și dăruire, abia mai apoi primești totul înzecit.

Sursă imagine: Pinterest

Ascultă-ți bătăile inimii


Închide ochii. Respiră.
Nu e niciodată prea târziu să o iei de la capăt. Încă este timp să întorci pagina. Oftezi. Știi că mâine, când vei deschide ochii, te vor aștepta aceleași lucruri. Aceleași probleme se vor ține ca scaiul lipite de tine, aceleași fețe vei vedea, aceleași umbre. Știi că mâine te va durea din nou inima și ziua va fi la fel de mohorâtă ca cea de ieri, dar mai știi ceva. Ai ajuns atât de departe încât nu poți renunța acum. Ești aproape de final.

Deschide-ți inima. Respiră.
Tu știi ceva ce alții nu știu, tu știi că inimile frumoase se nasc din porțelanuri ciobite și puse la loc. Tu știi că inimile frumoase au gustat din durere pentru ca mai apoi să se poată bucura. Tu știi că inimile frumoase fac parte din culorile cerului și poartă lumină cu ele oriunde se duc. Și mai știi ceva, știi că inimile frumoase sunt imperfecte în ochii lumii, dar sunt spălate cu sânge sfânt, vărsat de Mântuitor pe cruce.

Închide ochii. Ascultă-ți bătăile inimii.
În momentul acesta, mai este o inimă care bate împreună cu a ta. Inima lui Dumnezeu. Privește spre ceruri, spre munți. Tu știi că bucuria e pe drum. Tu știi că mai ai doar puțin de așteptat.

Șterge-ți lacrimile, cerul are răspuns la rugăciunile tale, la suspinele tale, la tăcerea ta. Cerul are răspuns și în curând ți-l va da.

Sursă imagine: Pinterest

Ziua la care visezi este pe drum


Știi, ziua la care visezi de atât de mult timp, ziua în care Dumnezeu își va aduce la îndeplinire promisiunile pe care le are față de tine? Este pe drum. Este mai aproape decât crezi.

Ziua în care va răsări soarele iar inima ți se va umple de fericire, ziua la care speri și ziua și noaptea este atât de aproape încât nici nu îți imaginezi. Mai e puțin și vine.

Dumnezeu te privește chiar acum cu bucurie, te ia în brațele lui de Tată, te strânge cu putere și îți spune: șterge-ți lacrimile, te-am auzit și îți știu luptele, sunt chiar aici, sunt lângă tine iar izbăvirea e pe drum.

Știi, oamenii care te-au secătuit de vlagă și te-au lăsat fără putere, oamenii care ți-au oprit respirația și ți-au furat fărâme din suflet au fost un test, dar l-ai trecut. Mai e puțin și va fi bine. Vor dispărea. În locul lor vor fi plantate flori de biruință.

Nu ești singur în lupta asta, niciodată nu ai fost. Dumnezeu te-a vegheat pas cu pas și o va mai face. Fii puternic, fii lumină, fii răbdător căci ziua aceea e pe drum.

Suflete curajos, ridică-ți ochii spre cer, căci de acolo vine îndurarea. În curând. În curând.

Zâmbește, mai e puțin și vine.

Sursă imagine: Pinterest

P.S. Da, era pentru tine mesajul.

Vreau să merg acasă


Îmi șoptește încet cu o voce suavă, de abia o aud:
vreau să merg acasă.
Ce?
Acasă. Vreau să merg acasă. 
Dar ești deja, acasă.
Nu, nu aici. Acolo sus. Îmi imaginez că soarele nu încetează să existe niciodată, nu se ascunde după umbre și cerul nu se întunecă. Acolo unde stelele sclipesc întruna, pâlpâind, aducând cu ele speranța. Acolo unde locuiește Dumnezeu și ne așteaptă. Mă așteaptă și pe mine, și pe tine să ne ia în brațe. Ți-am mai zis, că vreau o îmbrățișare mare de la Dumnezeu?
Da, dar...
Vreau să merg acasă. Mai durează mult?
Nu știu...
Trimite-l pe Dumnezeu la mine.
De ce?
Vreau să stau de vorbă cu El și să îi cer o îmbrățișare. 


Sometimes I fell like going home

Sursă imagine: Pinterest

Cândva erai o promisiune


Bătea vântul, cerul era cenușiu și pământul tremura. Te-am văzut. Stăteai îngenunchiat. Erai rănit. Aveai haina ruptă și pătată și îți doreai cu ardoare un suflet doar al tău. Te rugai pentru mine. Și ai așteptat atât de mult, strigai către ceruri de atâtea ori și nu primeai răspuns. Într-o zi, am venit.
Nu mi-ai spus-o niciodată cu aceste cuvinte, dar, știu, cândva eram o promisiune, promisiunea lui Dumnezeu pentru tine.

O ploaie de toamnă, o inimă rănită și un suflet ciobit. Nu așteptam nimic de la oameni și totuși, Dumnezeu mi te-a trimis. Acum mi-am dat seama: cândva erai o promisiune, promisiunea lui Dumnezeu pentru mine.

Au venit furtuni și ploi, au venit uragane și pământul s-a cutremurat de atât de multe ori, iar inima, oh, inima a fost aproape frântă. Valurile s-au izbit cu putere de mine, de tine. Norii s-au întunecat mai tare ca niciodată și malul a părut atât de îndepărtat. ”Unde ești Doamne?” am întrebat printre suspine și tăcerea din jur a fost atât de apăsătoare încât nimeni nu a auzit-o.
Într-o zi, după lungi așteptări am primit un dar. Am zâmbit. Am plâns. Am zâmbit din nou. Am plâns din nou și într-un final am șoptit către acel dar: cândva erai o promisiune, cândva erai un vis, astăzi ești o împlinire, ești aici.

Furtuni vin mereu. Valurile lovesc fără încetare și vântul bate, dar când îmi este greu privesc darurile pe care Dumnezeu mi le-a dat. Privesc la ceea ce odată doar visam, la ceea ce mi se părea imposibil și îmi zic: Dumnezeu e în control. Vei fi o întâmplare. 

S-a dus Aprilie, nu știu cum ai trecut prin această lună, prin această primăvară, prin acest an, însă începe o nouă lună, luna mai.
Gândul pe care aș vrea să îl porți cu tine de astăzi înainte: Dumnezeu are întotdeauna promisiuni pentru tine și nu întârzie niciodată în a le aduce la împlinire. Oricare ar fi lupta ta, visul tău, încredințează totul în mâna Celui prea înalt și șoptește cu îndrăzneală: astăzi ești o promisiune, curând vei fi o întâmplare!

Crezi?

Sursă imagine: Pinterest

Ți se șoptește: roagă-te

Sursă imagine: Pinterest

Se lasă noaptea, lumina se depărtează încet și primele stele își fac apariția pe cer. Când zgomotul lumii se depărtează, când te cuprinde liniștea și te pui în patul tău, ți se șoptește un gând la ureche: roagă-te. 

Dumnezeul tău e mai mare ca orice pe lumea aceasta. Căci noi, avem un Dumnezeu viu, puternic, un Dumnezeu care este mai presus decât orice alt nume, un Dumnezeu care calcă până și pe moarte. Ce i-ai putea cere și nu ți-ar putea da, când El deține Universul? Ce i-ai putea spune, fără ca El să te poată înțelege când El îți pătrunde gândul și cuvântul mai înainte de a-l ști chiar tu?

Se lasă noaptea, o voce suavă și dulce îți șoptește: roagă-te, căci Dumnezeul tău poate totul, încredințează-ți problemele în mâna Lui. Nu privi cu teamă, nici cu disperare și deznădejde, Dumnezeu e în control. 

Nu știu ce fel de probleme ai purtat cu tine astăzi, nu știu ce durere ți-a sfărmat sufletul și ce dor te-a pătruns, știu doar că Dumnezeu e în controlul vieții tale, că așeaptă să vii să te rogi, să îți ia povara și că deja e în pregătirea unei rezolvări. 

Nu e minunat faptul că avem un Dumnezeu atât de mare? 

Am să închei cu un gând pe care l-am smuls și eu din cuvintele pe care le-am auzit cândva de la cineva. Parafrazez: ” Dumnezeu vine lângă tine, se oprește lângă tine și te întreabă, care e problema ta astăzi, ce nevoi ai tu astăzi? Dumnezeu se oprește lângă tine și îți șoptește, îmi pasă de tine, vreau să am grijă de tine.

Așadar, nu te cunosc, dar hai să facem un mic joculeț de cuvinte. Eu îmi voi pune numele aici, în momentul în care citești aceste rânduri, te rog să îți închipui că întrebarea îți este adresată ție și să înlocuiești numele meu cu numele tău. Bine? 

Lavinia, îmi pasă de tine, vreau să am grijă de tine. Ce nevoi ai astăzi?

Ridică-te și traversează marea

Sursă imagine: Pinterest

Nu știu dacă ai încercat vreodată să mergi pe ape. Nu, nu mă refer să mergi pe ape cu barca sau cu vaporul ci la mersul pe ape pe propriile tale picioare. Ai încercat? Sună nebunesc nu-i așa?

Anul trecut, când treceam printr-o perioadă mai grea, o prietenă mi-a zis la un moment dat să îndrăznesc, să merg pe ape. Acela a fost momentul în care conceptul acesta mi-a stârnit curiozitatea. Dar cum? Cum poate cineva să meargă pe ape? Așa ceva e imposibil! Asta îmi spunea mintea, în timp ce inima încerca să născocească un plan, sperând că lucrurile sunt posibile.

Există momente în viață în care vântul începe să bată cu putere, barca ți se răstoarnă și rămâi singur în valurile ce se luptă cu putere. În acele momente nu prea ai multe variante, fie te ridici și încerci să faci ceva, fie te scufunzi, sau, plutești așa la nesfârșit. În acele momente poți învăța să mergi pe ape.

Când vântul bate și furtuna se înrăutățește, când apele sunt tulburate și totul în jurul tău se clatină, tu poți merge pe ape.

Am prins un gând pentru tine astăzi, oricine ai fi, oriunde te-ai afla blocat, ridică-te și traversează marea. Primul pas e mai greu și poate chiar și al doilea. Din când în când îți vei pierde echilibrul, te vei scufunda, dar Dumnezeu merge alături de tine. Te va prinde.

Știi? Furtuna e grea, te lasă sleit de puteri, mersul pe apă pare o variantă nebunească. Ca să mergi pe ape trebuie să te lași purtat de mâna Creatorului, de ghidarea Lui. Ca să mergi pe ape trebuie să înveți să renunți la tot ce te ține pe loc.
Știi? Pașii nu sunt chiar ușor de făcut. Uneori ți se pare că rămâi fără aer și că stai pe loc. Ți se pare că indiferent de cât de mult înaintezi nu ajungi nicăieri. Dar, doar ți se pare.

La capăt te așteaptă malul plin de flori. La căpăt te așteaptă zâmbete și o cunună. Știu că pare imposibil, dar încearcă, prinde și tu acest gând din zbor: traversează marea, mergi pe ape! Poți să o faci. 

Mi-ai sădit flori în suflet

Sursă imagine: google.ro

A fost o zi în care cerul s-a coborât pe pământ, o zi în care ne-ai prins de mână și ne-ai tras spre Tine. A fost o zi în care ai ales să ne arăți că dragostea Ta pentru noi este atât de mare încât ai face totul pentru noi. Pentru mine, pentru cel ce citește acum versurile, pentru toți. 

Nu am meritat. O știi și Tu, o știu și eu. Dar ne-ai privit pe toți cu blândețe și iubire și ne-ai șoptit: vă iubesc, nu pot să vă las așa. 
O lume întreagă astăzi, se duce în pierzare, se depărtează tot mai mult de Tine. Ai observat? Suntem atât de egoiști. Ne omorâm unii pe alții, ne călcăm în picioare, ne rănim sufletele și ne transformăm singuri în bucățele apoi te învinovățim. 
E vina noastră, știu. Noi alegem păcatul, moartea și deznădejdea în loc să te alegem pe Tine, Dumnezeul iubirii și al sacrificiului, Cel ce stai cu brațele deschise și ne chemi și astăzi. 

”Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” 
Matei 11:28

Sunt spini pe cale, Doamne. Sunt oameni răi și lumea înebunește. Te văd aici, Iisus, îmi arăți palmele pironite de cuiele ce te-au străpuns cândva și plâng. 
Te apropii cu o privire blândă, ai un zâmbet pe față. Îmi șoptești la ureche: 
Știi ce sărbătoriți zilele acestea?
Da, răspund. Învierea Ta. 
Mă privești și continui să îmi vorbești cu aceeași duioșie în voce.
Am luat vina tuturor asupra mea, pentru ei ca să fie liberi. M-a durut. Dar i-am iubit și îi iubesc cu o iubire veșnică. Astăzi încă mai e timp. 
Dar, ce ai vrea ca ei să facă? te întreb.
Să vină la Mine, să își deschidă inima în fața Mea și să mă lase să fiu în centrul vieții lor. Vreau să le spun că îi iubesc, că îi aștept, fără rușine, exact așa cum sunt. 
Iisus?
Da? îmi răspunzi întrebător.
Mi-ai sădit flori în suflet și m-ai transformat în omul care sunt astăzi. N-am meritat, dar îți mulțumesc. Vreau să rămân mereu lângă Tine. 

Doresc ca în acest an de Paște, Domnul Iisus, Cel ce a murit pentru tine, Cel a cărui înviere o sărbătorim să intre și în inima ta și să îți sădească flori în suflet. Lasă-L să te atingă astăzi.

Ușa potrivită se va deschide exact la timp

Sursă imagine: Pinterest

Există anumite intersecții peste care dai în viață, intersecții la care te blochezi. Ajungi într-un punct în care nu mai știi ce ai de făcut, nu mai știi dacă trebuie să mergi înainte sau dacă ar fi mai bine să dai înapoi, poți să mergi la stânga sau la dreapta...

Uneori ți se pare că ai atât de multe uși deschise în față, că ai atâtea drumuri pe care ai putea să alergi liber, dar, aparențele sunt înșelătoare. Există o singură ușă. Ușa potrivită, cea care se va deschide exact la timp, nici mai devreme nici mai târziu.

Te încăpățânezi. Ai vrea să se deschidă totul acum, ai vrea să îți primești răspunsul, să îți potolești dorul măcar cu o gură rece de apă, dar, nu se poate. Nu e timpul tău. Așteaptă-ți ușa.

Încă o zi, Dumnezeu va face o cale. Dumnezeu va scoate un drum, va deschide o ușă. El poate. Acordă-i timpul de care are nevoie.

Există cărări la care ajungi și ți se pare că sunt pentru tine, că te așteaptă. Ele sunt frumoase și vii colorate, însă nu sunt ale tale. Nu e cărarea ta.

Dumnezeu zice, să aștepți în tăcere. Atunci când alegi să mergi pe o ușă ce nu îți este destinată te poți pierde, riști să te rănești. Nu te grăbi.

Poate aștepți astăzi un răspuns, poate ți s-a deschis o ușă sau poate ți-ai dori să se deschidă una. Și eu am fost ca tine, tocmai de aceea vreau să îți spun să nu îți faci griji. Lasă-l pe Dumnezeu să rezolve problema ta, El poate face o cale, El poate da trecere.

Ușa ta se va deschide la timpul potrivit, timpul ales de Dumnezeu. Nu te poticni la alte uși, nu te alarma, nu dispera. Dumnezeu e în control. Ce e al tău e pus deoparte. 

Ia loc. Hai să vorbim!

Sursă imagine: Pinterest

”Ia loc. Hai să vorbim!
Dumnezeu.”

Așa suna mesajul peste care am dat într-o zi și nu am putut să îl ignor. Zicem adesea că Dumnezeu nu stă de vorbă cu noi, însă nu îi dăm oportunitatea să o facă. 

Ai stat astăzi de vorbă cu Dumnezeu? 
Poate a avut ceva să îți zică. Ți-ai început ziua, ai deschis ochii, ai mers încotro a trebuit să mergi, te-ai întâlnit cu oameni, ai schimbat câteva vorbe cu ei și poate chiar le-ai zâmbit. Lui Dumnezeu i-ai adresat măcar un cuvânt?

Ai fost implicat în activități și te-ai îndreptat într-un final spre casă, obosit. Te-ai gândit să mergi să te odihnești. 

În tot acest timp Dumnezeu te-a așteptat. A stat lângă tine, în tăcere. Te-a privit tăcut, a zâmbit când te-a văzut fericit, s-a întristat când te-a zărit mai trist și a așteptat. Dumnezeu a vrut să vorbească cu tine astăzi, ai vorbit cu El?

Poate că da, poate că nu. Dar știi ceva? Știu că e târziu, este ora 22, iar mâine e luni, te trezești devreme, dar, cred că Dumnezeu vrea să îți zică ceva:

Ia loc. Hai să vorbim. 
Te aștept,
 cu drag, Dumnezeu.

Când se așterne liniștea

Sursă imagine: Pinterest

Uneori mi se pare că îl aud pe Dumnezeu respirând lângă mine, același aer.

Cum?

Pur și simplu. Când se așterne liniștea în încăpere, lumea de afară devine tot mai mică, închid ochii și apoi îi deschid. Privesc în jurul meu și, deși nu văd nimic, simt că e acolo, undeva chiar lângă mine. Uneori mă amuz, întrebându-mă dacă stă în fața mea și se uită fix la mine chiar în acele momente.

Sună frumos ce zici, dar parcă ireal.

Trebuie să o simți. Știi? Mulți oameni vor demonstrații, dar adevărul e că unele lucruri pur și simplu se simt, cu inima. Există ceva în tine care dă startul, ceva care îți șoptește întruna ”călduț, fierbinte”. Știi ce zic? E ca acel joc pe care îl jucam cândva, cel în care trebuia să cauți ceva, persoana de lângă tine îți spunea că e rece atunci când te duceai prea departe, călduț când erai în apropiere și fierbinte când erai fix acolo unde trebuia să fii. La fel este și cu Dumnezeu. Pur și simplu știi. E un sentiment atât de puternic și totuși inexplicabil.
Știi care e partea cea mai frumoasă la Dumnezeu?

Nu, care?

E mereu acolo. Nu pleacă niciodată. Întotdeauna își așteaptă rândul. Stă cu orele lângă tine și nu se plictisește. Nu te lasă deoparte doar pentru a face alte activități. Nu ai nevoie de programare ca să mergi la El în audiență. E atât de dornic de iubire, de îmbrățișări și de zâmbete.
Cred că dacă aș fi copil mi l-aș imagina pe Dumnezeu ca pe un urs mare de pluș cu niște brațe imense, cu o față veselă, senină fiind gata mereu de o strângere în brațe călduroasă. Cred că e o persoană atât de frumoasă. Îmi imaginez că zâmbește chiar acum. Sunt sigură că și Lui îi plac complimentele. Știi care e partea cea mai tristă la Dumnezeu?

Nu, dar am vaga bănuială că mi-o vei spune. 

E mereu alungat. Oamenii îl dau la o parte și nu vor să îi primească iubirea, nici să i-o dăruiască pe a lor.

De ce?

Păi...e complicat. Unii îl acuză. Aș zice că nu-L cunosc prea bine și din acest motiv îl acuză pe nedrept. Alții nu vor să îl cunoască, zic că nu au nevoie de El. Iar alții se duc la El numai când vor ceva și lista poate continua.

Și Dumnezeu ce zice?

Dumnezeu se întristează când îi vede.

Auzi, aș vrea să îl întâlnesc și eu pe Dumnezeu, crezi că ai putea să vorbești cu El pentru mine?

Aș putea, dar nu e nevoie. E chiar acum lângă tine. Ia-L în brațe, deschide-ți inima și șoptește-i ceva. Te așteaptă!

Viață, ai făcut-o să râdă

Sursă imagine: Pinterest

Viață, i-ai frânt aripile, sau poate și le-a frânt singură, nu mai știe nici ea exact acum. Uneori trăiește în dubii, alteori merge sprintenă înainte știind exact unde vrea să ajungă și prin ce parte să se ducă. Doar uneori.

Viață, i-ai luat orizontul. Ai întunecat totul și a trebuit să caute unelte, să își construiască ceva care să o ajute să găsească lumina, să găsească calea spre drumul ei. A fost greu. A trudit mult, dar într-un final a reușit. I-ai șoptit că e învingătoare iar ea te-a crezut.

Viață, i-ai pus piedici ori de câte ori ai găsit oportunitatea. Ai vrut să o pui la încercare. Ai vrut să vezi dacă are de gând să se oprească sau nu.

Viață, i-ai închis uși, ai izgonit oameni și ai lăsat-o în bezna nopții singură, rătăcită și nebună. A murit de atâtea ori și uneori încă moare.

Viață, i-ai desenat aripi noi, mai frumoase ca cele vechi. Aripi capabile să o înalțe până mai sus de nori, să ajungă cu ele chiar spre visul veșniciei. I-ai desenat un zâmbet și ai mâzgâlit apoi totul cu niște culori strălucitoare și vii.

Viață, ai făcut-o să râdă, să iubească și să îmbrățișeze lumea. I-ai pus inima ciopârțită la loc și ai transformat-o într-o comoară prețioasă. I s-au deschis ochii și dintr-o dată a văzut lumina și atunci a înțeles totul...

Durerea nu te coboară, durerea te înalță. Nu există eșecuri, există doar căderi, staționări. Nimic nu te oprește să mergi mai departe. Nimeni nu îți ia aripile și nici avântul. Uneori întâlnești piedici dar undeva după cotitură te așteaptă frumosul. Îndrăznește!

Când ceva vechi se închide, altceva nou e pe cale să se întâmple.

Iubește-mă astăzi, nu fi nepăsător!

Sursă imagine: Pinterest

Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.

Atunci, îi vor răspunde și ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? Și El drept răspuns le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” Matei 25: 42, 43, 44, 45.

Iubește-mă astăzi, iubește-mă mâine și nu îmi întoarce spatele atunci când am nevoie de tine. Poate tu nu știi, dar sunt un suflet ca și tine, o ființă umană ce are nevoie de înțelegere și iubire. Nu mă privi cu ură, cu superioritate. Nu îți însuși gânduri precum că tu ești mai presus, mai înalt, că tu știi mai multe și ești cineva. Nu mă călca în picioare, nu îmi zdrobi inima și nu îmi face sufletul să se spargă în bucățele. Privește mereu cu iubire, cu milă și nu cu judecată. 

Amintește-ți că sunt om ca și tine, că undeva în adâncul sufletului suntem făcuți la fel. Amintește-ți că ai o inimă. Folosește-o la maxim. Nu îți fie frică, nu se va sparge, nu se va rupa, nu se va epuiza. Ea găsește mereu puterea de a continua, tu doar ocupă-te de ea. Nu lăsa ca praful să se aștearnă deasupra ei. Inima ta e o comoară, cea mai de preț comoară pe care o ai. Nu o ignora. 

Iubește-mă astăzi, întinde-ți mâna către mine. Sunt un suflet pângărit de lume, de circumstanțe, de viață. Nu trece pe lângă mine cu nepăsare. Fii bun. Oferă sprijin, oferă mângâiere, oferă-mi din dragostea ta, căci am atâta nevoie. 
Te rog, oprește-te. Iubește-mă astăzi, nu fi nepăsător. 

P.S. Am folosit persoana I, dar acest articol nu se referă la mine. Articolul este scris cu gândul la oamenii ce suferă în jurul nostru din diferite motive, la oamenii pe lângă care trecem zilnic și în mod special la copii. 
Fă un bine cuiva astăzi, din toată inima! Poți să o faci.

Belzhar de Meg Wolitzer

Sursă imagine: elefant.ro

”Există un loc unde cei pierduți se duc pentru a fi găsiți”

”Jam Gallahue simte primii fiori de iubire pentru Reeve Maxfield, un englez venit să studieze pentru un semestru în America. Din păcate relația lor este curmată brusc, iar Jam nu-și mai poate reveni și ajunge la o școală cu internat pentru adolescenți
Aici, profesoara de literatură îi îndeamnă să citească romanul Clopotul de sticlă de Sylvia Plath și le dăruiește câte un jurnal, în care să își noteze gândurile. Inexplicabil, fiecare deschidere a jurnalului înseamnă intrarea într-o lume suprarealistă, în care traumele care i-au marcat încă nu s-au petrecut și totul este bine.
Belzhar este numele pe care-l dau acestei lumi”

Pentru a ajunge la acel proces de vindecare și eliberare trebuie să îți accepți trecutul, trebuie să îmbrățișezi durerea și să vezi dincolo de ea.

Meg Wolitzer crează o poveste foarte interesantă, îți stârnește curiozitatea încă de la primele pagini și te ține în acest ritm până la finalul romanului. Am crezut că știu totul, am bănuit unele lucruri dar nimic nu m-a pregătit pentru final. 
Belzhar, o carte frumoasă care transmite atât de multe, îți pătrunde în suflet și totuși, cuvintele mă părăsesc acum când vreau să o descriu. 

Citate:

”-Fiecare avem o singură voce, spune doamna Quenell. Iar lumea e incredibil de zgomotoasă. Uneori cred că cei tăcuți...Face un semn din cap spre băiatul grosolan.

-...și-au dat seama că cea mai bună modalitate de-a atrage atenția celorlalți e să nu strigi, ci să șoptești. Ceea ce îi face pe toți să asculte puțin mai atent.”

”E ciudat cum, o bună bucată din viață, nu ai nevoie de nimeni, apoi se întâmplă să cunoști niște oameni și dintr-o dată ai nevoie de ei tot timpul.”

”Vreau să știu cum se trezește în fiecare zi, cum se dă jos din pat, face duș, mănâncă un baton cu cereale, se duce la ore și se comportă ca o ființă umană. Îi pasă cu adevărat de ceva din ceea ce face? Apa de la duș care îi lovește pielea capului îi dă o senzație plăcută? Batonul acela chiar are gust? Lumea, în general mai prezintă vreun interes?”

”Iar ce voiam acum era infinit mai simplu. Voiam să stau lângă fratele meu, să merg cu autobuzul și să stau acolo împreună cu el, în această realitate diferită.”

”Îmi flutură părul în vânt, iar drumul pare să continuie la nesfârșit, la fel și melodia Beatles.”

”Doar două inimi ticăind una lângă alta.”

”Știu de asemenea că durerea arată uneori ca o panglică nesfârșită de care tragi și tot tragi, o strângi către tine și, pe măsură ce se adună, începi să crezi din ce în ce mai puțin că la capătul ei se află altceva. Ceva ce nu e tot durere. Însă iată că există altceva la capăt, ceva măcar puțin diferit.”

Aș vrea...și totuși am

Sursă imagine: Pinterest

Nu ne dăm seama de cele mai multe ori dar aș vrea ca măcar pentru câteva minute să ne amintim cât suntem de norocoși și de bincuvântați. 
Ne gândim atât de mult la ceea ce nu avem, la ceea ce alții au dar atât de puțin la ceea ce ar trebui să prețuim. 

Zilele trecute coboram din autobuz, un om m-a rugat să îi fac loc ca să poată să treacă. Împingea un scaun cu rotile. În scaun era o femeie subțirică. Nu putea să meargă. Mi-a venit să plâng. Când i-ai mulțumit ultima dată lui Dumnezeu pentru picioarele tale? Crezi că le meriți? Nu știu dacă le meriți. Crezi că femeia aceia nu le merita? Nu cred că e pe merit aici, și totuși...

Mulți oameni și-au petrecut ziua de azi prin spitale, pe un pat al suferinței. Tu cum ți-ai petrecut ziua astăzi? Eu am lucrat. Am putut să îmi folosesc mâinile, picioarele, ochii, am putut să vorbesc. Alții nu au putut. Când i-ai mulțumit ultima oară lui Dumnezeu pentru tot ceea ce poți realiza? 

Nu pot să zic acum un fapt concret dar sunt sigură că mulți oameni nu au avut ce pune pe masă astăzi, nu au avut unde să doarmă și nici la cine să se ducă. Unii nu au un loc la care să îi zică acasă și nici o persoană căreia să îi zică mamă. 

Azi am sunat-o pe mama. Am întrebat-o ce face. M-am bucurat mult să o aud. Când i-ai mulțumit lui Dumnezeu ultima dată pentru cea care ți-a dat viață? 

Iarna aceasta poate ai stat la căldură, dar există și oameni care au stat afară în frig încălzându-se la aburii unui canal. Da, chiar s-a întâmplat. 

Aș vrea să îți spun astăzi că trebuie să te oprești din orice te nemulțumește. Avem atâtea lucruri pentru care putem să ne bucurăm și să fim fericiți. Avem atâtea lucruri pentru care inima noastră poate să fie mulțumitoare. De ce nu le apreciem?

Când i-ai mulțumit ultima dată lui Dumnezeu pentru tot ce face pentru tine? 
Începe acum...

Mulțumesc, Doamne! 

Leapşa: Printre cărţi Book Tag

Se pare că am mai primit o leapşă, de la Simina, mulţumesc tare mult!!! :D

Când faci o pauză de citit, foloseşti un semn de carte sau îndoi un colţ al paginii?
Folosesc un semn de carte sau o bucăţică de hârtie.

Ai primit în ultima vreme o carte? Care a fost aceasta?
Ultima carte primită a fost Făuritoarea de albastru de Lois Lowry, pe care abia aștept să o citesc!

Citeşti în baie?
Asta e o întrebare capcană? Nu, nu citesc în baie.

Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?
De fapt, lucrez la o carte chiar în prezent, mai exact de la finalul anului 2016 pe care îmi doresc foarte mult să o public.Este o carte despre viaţă, despre pierderi, eşecuri, despre oameni şi într-un final despre găsirea unui echilibru şi chiar despre Dumnezeu.

Care este cartea ta preferată?
Hmm...aş zice Biblia. Ştiu că nu spre asta se duce această întrebarea, însă, sinceră să fiu, au fost multe cărţi de-a lungul timpului care m-au făcut să zic uau, sau care m-au făcut să îmi schimb modul de a gândi şi care mi-au întors lumea cu susul în jos, nu aş putea să mă limitez la una.

Îţi place să reciteşti cărţi?
Trebuie să îmi placă foarte mult o carte ca să vreau să o recitesc.

Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciezi? Ce le-ai spune?
Hmm, ar fi interesant. Le-aş spune ce îmi place la cartea lor, ce personaje ador şi desigur, să mai scrie...

Îţi place să vorbeşti despre ceea ce citeşti? Cu cine?
Hmm...nu neapărat.

Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte?
Prima impresie mi-o dă titlul, dar aleg cartea în funcţie de descriere sau după citate.

Crezi că există o lectură obligatorie, o carte care ar trebui citită de toată lumea?
Obligatorie nu, dar le-aş recomanda tuturor să citească măcar o dată în viaţă Biblia, cap coadă plus alte multe cărţi, care merită...

Care este locul tău preferat pentru lectură?
Afară, în aer liber, pe iarbă.

Când citeşti asculţi muzică sau preferi liniştea?
Ascult muzică, de obicei.

Citeşti numai cărţi cumpărate sau şi cărţi împrumutate?
Ambele.

Ai citit cărţi în format electronic?
Da, dar nu sunt fanul lor, citesc aşa numai dacă nu am altă alternativă.

Fă un top al celor mai bune cărţi,serii citite vreodată.
Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt
Copiii bețivanului de  Mrs. M.P.J.S.
Fiica tăcerii de Kim Edwards
Concubina regelui de Anne O`brien
Ioel, băiatul din Galileea de Annie Fellnus Johnston
O privire în spatele cortinei de O.F. Walton
Delirium de Lauren Oliver
Angelologia de Danielle Trussoni
Sanctus de Simon Toyne
Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys
Al 5 lea val de Rick Yancey

Nominalizez pe M. 

Despre oamenii frumoși

Sursă imagine: Pinterest

Câteodată viața este despre oamenii frumoși pe care Dumnezeu ni-i scoate în cale la momentul potrivit. 
Vorbesc despre acei oameni care nu știu nimic despre tine și totuși se opresc să te ajute. Acei oameni care îți dau o bucățică din rai fără ca măcar să fie conștienți de ceea ce fac. 

S-a întâmplat în luna lui februarie, când am mers la bunici. A nins întruna toată ziua și toată noaptea. Se pusese o zăpadă mare cam peste tot. Dimineață în jur de ora 6 trebuia să merg la autobuz. Eram încărcată cu bagaje. Așa e bunica. Nu mă lasă niciodată să plec fără niște plase care să îmi rupă mâinile. 
Nu îndrăzneam să merg singură, de altfel nici nu aveam cum să duc acele bagaje singură. Aveam de mers cam 20 -30 minute pe jos până la autobuz. Pe vremuri, ar fi venit bunicul, cu bicicleta lui. Ar fi pus măcar o plasă sau chiar două pe ea și ar fi fost mai ușor. Acum, el nu a mai putut face asta. Așa că trebuia să vină bunica, ce abia mergea din cauză că avea niște dureri la un picior. 
M-am gândit că e frig. Era groaznic de frig și trebuia să parcurgă drumul înapoi singură. O rugăciune în noapte, un strigăt către Dumnezeu. Ce aș fi putut să îi cer? Nu știam. Am zis doar, Doamne fă ceva. 

Apoi s-a ivit un om. Un om cu suflet bun. Care a venit de dimineață și ne-a luat cu mașina. Am crezut că din cauza zăpezii mari nu va veni până la noi la poartă, căci noi stăteam pe o uliță mai înfundată. Dar a venit. La 6 dimineața, era acolo. Nu era obligat să o facă. A fost numai un zâmbet tot drumul, de parcă nu trebuise să se trezească din patul lui călduros cu noaptea în cap pentru noi. Ne-a dus până la autobuz. Eram pe drum când mi-am dat seama că plecasem fără telefon. Nu a zis nimic. A rămas la fel de zâmbitor. A întors mașina ca să pot să îmi iau telefonul. Când am ajuns în sat nu era nici urmă de autobuz. A mers până acasă la șofer ca să vadă dacă e autobuzul acolo. După ce a venit autobuzul a dus-o pe bunica până acasă. Nu a vrut să ia nici un ban din ceea ce bunica i-a oferit. La final i-am mulțumit. Nu știu dacă și-a dat seama de ceea ce a sădit în inima mea. Dar Dumnezeu știe. Cândva îi va răsplăti.

Când am ajuns în oraș, nu știam exact cum să fac. Aveam 3 plase grele și mari. Pe una o purtam cu mine, celelalte două trebuiau luate de la bagaje. Când a oprit șoferul i-am zis să aștepte, să îmi pot lua bagajele. Nici nu am apucat bine să zic asta că un tânăr din față a ieșit înaintea mea. S-a dus și a deschis compartimentul cu bagaje și m-a întrebat care sunt ale mele. Nu mă cunoștea. Nu îl rugasem eu nimic. Pur și simplu s-a dus și a făcut un gest frumos. I-am mulțumit și am plecat. Apoi mi-a venit să plâng, gândindu-mă la oamenii frumoși puși de Dumnezeu pe lângă noi. 

M-am gândit că acești oameni sunt rari. Nu trăiesc în lumina reflectoarelor. Nu le știe nimeni povestea. Nu îi trâmbițează nimeni. Dar și când apar și când se văd, ce frumos strălucesc! În ziua aceia, acești oameni au strălucit pentru mine și în sufletul meu a fost sădit ceva, ceva ce nu voi uita niciodată. 

Ai strălucit azi?

Lumea ta prinde aripi din nou

Sursă imagine: Pinterest

Vine un moment în viață în care iese soarele. Se desprind norii grei, se împrăștie și dispar încetul cu încetul iar lumea ta prinde aripi din nou. Vine un moment în care înveți să zbori, să uiți de apăsări, de griji, un moment în care te ancorezi în speranță. 

Sunt acele momente în care Dumnezeu își aduce promisiunile la împlinire și uiți tot ce a fost rău. Respiri aerul curat și îți dai seama că niciodată nu ai văzut lucrurile mai clar decât acum. Te gândeși că în sfârșit ți se întâmplă și ție ceva bun. 

Te minunezi de  ceea ce Dumnezeu a putut să facă pentru tine. Zâmbești cu gura până la urechi și plângi în același timp, de bucurie. Mă întrebam uneori ce e fericirea, acum am găsit și răspunul. Fericirea e atunci când ai atât de multă recunoștință în suflet încât nu poți decât să plângi în hohote și să râzi în același timp. 

După lungi așteptări, după lacrimi, după rugăciuni rostite printre șoapte de tăcere, se vede o lumină și bucuria e atât de mare încât nu o poți exprima. Nimic nu o poate exprima. Dacă așa ne bucurăm pe Pământ, cum oare ne vom bucura în cer?

Vine un moment în care îl iei de mână pe Dumnezeu, te uiți la El și zâmbești, îi șoptești: îmi pare rău că nu am crezut în Tine, aveai totul pregătit, e așa de frumos acum. Mai vreau. Iar El îți spune: sunt întotdeauna aici, învață să Mă vezi, să Mă aștepți, să Mă crezi. Știu ce fac. Ai încrede în Mine.

Vine un moment în care realizezi cât de mare e de fapt Cel ce a creat Universul și nu poți decât să plângi. Nu știi cum să îi mulțumești altfel. Nu știi cum. Dar îi trimiți o îmbrățișare și îi spui că în sufletul tău El e amprentat pentru totdeauna. Cu asta îl răsplătești, deși tot nu e de ajuns. 

După nori și ceață, vânt și furtună, iese soarele. Nu, nu e doar primăvara, e și viața ta. Ai încredere!

Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt

Sursă imagine: elefant.ro

Faceți cunoștință cu Oscar, un băiat de 10 ani ce locuiește într-un spital deoarece are leucemie. Singura persoana care îi face pe plac este una dintre infirmiere, la care băiatul îi spune Tanti Roz. Deși nimeni nu vrea să i-o spună, Oscar este conștient de faptul că va muri. Tanti Roz îi dă copilului, ideea de a trăi fiecare zi ca și cum ar fi constituită din zece ani și de asemenea îl ajută să îi scrie scrisori lui Dumnezeu. 

Romanul ”Oscar și Tanti Roz” este extraordinar. Te poartă prin mintea unui copil amuzant, interactiv, inteligent, trist și abătut în același timp. Nu poți decât să citești întruna și să îți spui: cât de frumoasă e cartea. Cel puțin mie așa mi s-a întâmplat. 
O recomand cu mare căldură. 

Câteva citate:

-Tanti Roz, mi se pare că au inventat un alt spital decât cel real. Se prefac că oamenii nu vin la spital decât ca să se vindece. Deși unii vin ca să moară.

Uităm că viața e fragilă. fărâmicioasă, efemeră. Ne credem toți nemuritori.”

-Și de ce să-i scriu lui Dumnezeu?
-Nu te-ai mai simți atât de singur.
-Nu m-aș mai simți singur cu cineva care nici nu există?
-Fă-l să existe.
S-a aplecat spre mine.
-De fiecare dată când o să crezi în El, o să existe un pic mai mult. Și, dacă insiști, o să ajungă să existe de tot. Și-atunci o să te ajute.”

-Peggy Albăstrea, voiam să-ți spun că nu vreau să te operezi. Ești frumoasă așa cum ești acum. Ești frumoasă așa, albastră.

[...] iar Tu încercai să fabrici zorile. Ți-era greu, dar nu te lăsai. Umpleai tăriile de alb, de gri, de albastru, alungai noaptea, suflai din nou viață peste lume. Nu te opreai.Și-atunci am înțeles care-i diferența dintre Tine și noi: Tu ești tipul neobosit! Cel care nu renunță niciodată. Întotdeauna la datorie.

Povestea ta de azi

Sursă imagine: Pinterest

Spune-i o poveste lui Dumnezeu. 
Povestea ta de ieri, povestea ta de azi, povestea ta de mâine. Ia o foaie și începe să scrii. Ai grijă să pui acolo toate detaliile, în special pe cele ce au legătură cu sufletul tău. Dacă nu îți prea place să scrii îi poți povesti direct, totul. El te ascultă. 

Spune-i o poveste lui Dumnezeu.
Povestea visului tău, povestea ta de suflet. Cea mai frumoasă poveste pe care o știi dar și cea mai puțin frumoasă. Lui Dumnezeu îi plac poveștile, mai ales cele despre viețile noastre. Abia așteaptă să vină să te ascultă. 

Astăzi mi-a șoptit că ar vrea să vorbească cu cineva. Dacă se referea la tine? Ți-ai zis povestea? 

Spune-i o poveste lui Dumnezeu.
Nu înflori nimic, nu e nevoie nici de epitete nici de figuri de stil, poți să iei cele mai simple cuvinte pe care le găsești și să alcătuiești cu ele ceva. Știi cum funcționează cuvintele? Le aduni, le lipești până iese ce trebuie. Și dacă nu îți iese de prima dată, nu-i nimic. Poți să o iei de la capăt. 

Poate vei zice că tu nu ai o poveste, dar așa ceva nu este posibil. Toți avem o poveste. Povestea vieții noastre. Povestea ta de azi, despre ce ai făcut, cum ți-ai început ziua, ce ți-ai dorit să faci, pentru ce ai luptat, unde ai eșuat, unde ai câștigat. 

Spune-i o poveste lui Dumnezeu
Nu va râde de tine. Nu te va judeca. Nu îți va zice nimic care să te doboare. Ai încredere. 

P.S. Spune-i chiar acum.

Spune-i astăzi totul

Sursă imagine: Pinterest

Poți să îi spui lui Dumnezeu totul, poți să îi vorbești lui Dumnezeu oriunde, la orice oră din zi, El e acolo, cu tine. Atâta timp cât o faci din toată inima și toată sinceritatea ta El te va asculta. Va fi cu tine.
L-am pus pe Dumnezeu undeva în categoria aceea: ”la Dumnezeu nu vii cu orice, nu vii oricum”, când de fapt tot ce își dorește El de la tine este un cuget curat, o inimă sinceră, deschisă către El. Scoate-l pe Dumnezeu din tipar. Renunță la inhibiții, spune-i astăzi totul. 

Dumnezeu e o persoană (3 persoane- trinitatea, să nu se înțeleagă greșit) ca și tine, și El râde și El plânge. Se bucură, se întristează, se mânie, are milă și lista ar putea continua.

Dumnezeu ți-e prieten, poți să îi spui oricând despre planurile tale, despre cele care ți-au ieșit și cele care nu, poți să îi povestești despre familia ta, despre dorințele tale, despre durerile tale. Poți să-i spui lui Dumnezeu despre dragostea aceea neîmpărtășită și despre prietenul care te-a supărat azi. Poți să îi spui lui Dumnezeu despre ziua frumoasă pe care ai avut-o, despre gestul frumos pe care cineva l-a făcut pentru tine. Poți să îi spui lui Dumnezeu despre temerile și emoțiile tale. El știe deja totul, căci te cunoaște mai bine ca oricine, dar ar vrea să stea de vorbă cu tine.

Îl punem pe Dumnezeu într-o categorie, îi dăm o etichetă și zicem că mergem la El doar cu rugăciuni, doar cu cereri. De ce? Dumnezeu caută și compania noastră. Lui Dumnezeu îi este drag de tine, vrea să vorbească cu tine, să te audă, să râdă cu tine, să plângă cu tine. Dă-i voi să facă asta!

Renunță la tipare, stai astăzi de vorbă cu Dumnezeu, povestește-i ceva! Nu trebuie să îi ceri neapărat ceva, doar povestește-i. E așa un bun ascultător.

I-aș spune lui Dumnezeu acum că am emoții, că mă așteaptă o zi cu provocări astăzi și vreau ca El să fie acolo. I-aș spune lui Dumnezeu că zâmbesc acum și că știu că și El zâmbește. I-aș mai zice, Doamne, uite ce melodie frumoasă ascult, mă trimite cun gândul la Tine.

Tu ce i-ai spune lui Dumnezeu?

Daniel, om al rugăciunii

Sursă imagine: Pinterest

Poate te-ai întrebat vreodată ce ar trebui să faci ca să îi poți fi pe plac lui Dumnezeu, poate ți-ai dorit să fii unul dintre oamenii spre care Dumnezeu privește cu bucurie. Și eu mi-am dorit și îmi doresc acest lucru. 
Zilele trecute mă gândeam că sunt atât de mulți oameni prezentați în Biblie care s-au lăsat folosiți de Dumnezeu și s-au pus la dispoziția Lui. Aș vrea să fac și eu asta, mi-am zis. Apoi m-am gândit, cum oare aș putea face așa ceva?
Am să încep prin a observa acele personaje. Așadar, am creat o rubrică nouă, intitulată ”personaje din Biblie

Astăzi îl vom urmări pe Daniel, oare ce vom descoperi?

Daniel era cumpătat. Daniel își cunoștea locul și limitele, el știa unde să se oprească și unde să înainteze.
”Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul, și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l siliească să se spurce.” Daniel 1:8

Daniel spunea adevărul și îl recunoștea pe Dumnezeu în fața împăratului, nu se rușina. 
”Daniel a răspuns înaintea împăratului, și a zis: Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele, și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă.” Daniel 2: 27, 28

Daniel era credincios, nu se găsea nici un rău la el, făcea ceea ce este corect. 
”Atunci oamenii aceștia au zis: Nu vom găsi nici un cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legea Dumnezeului lui.” Daniel 6:5

Daniel era un om al rugăciunii în orice vreme.
”Daniel, unul din prinșii de război ai lui Iuda, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, și își face rugăciunea de trei ori pe zi!” Daniel 6:13

Te întreb astăzi, ești tu, un Daniel?

Ce apreciază fetele la un băiat

Sursă imagine: deviantart.com

Zilele trecute am publicat acest articol : Ce apreciază băieții la o fată”.  Le spusesem băieților să stea pe aproape căci va exista un articol și pentru ei. Așadar, am rugat câteva fete să ne zică ce apreciează ele la un băiat. 

Răspunsurile sunt următoarele:
  • Ela - În primul rând m-aș uita la relația lui personală cu Dumnezeu și la modul în care se raportează la aceasta. M-aș uita la lucrurile care contează cu adevărat și la valorile pe care le are. Apreciez acel băiat care este atent la cei din jurul său, care pune mare preț pe adevăr, pe respect, pe empatie. 
  • Ana - Eu apreciez cel mai mult la un bărbat, abilitatea lui de a acorda atenție unei femei, de a sti să fie bărbat atunci când trebuie. Apreciez sufletul lor care este atât de sensibil, sensibilitate ce nu prea este arătată dar care se simte, mi se par frumoase acele emoții atât de profunde. Apreciez abilitatea de manipulare pe care o au ei în general, dar nu manipulare într-un sens rău. Apreciez suma emoțiilor pe care ei le dobândesc în timp și faptul că de cele mai multe ori știu să și le controleze.
  • M. - Ce apreciez eu la un băiat? Nu mă cucerește prea mult exteriorul chiar dacă și el contează: aspect îngrijit, îmbrăcat ok, etc. Dar știi ce îmi place cel mai mult la un băiat? Credința. Puterea de a se ridica atunci când toți îi spun că nu se mai poate. Relația lui cu Dumnezeu. Iubirea. Micile gesturi pe care le face cu toată dragostea. Faptele sale. Râsul său. Puterea de a zâmbi atunci când sufletul îi plânge. Înainte de a fi bărbat, ești un om, ai sentimente. Nu le ascunde doar pentru a părea puternic. A-ți arăta trăirile nu înseamnă slăbiciune. Bucură-te! Trăiește! Te admir pentru ceea ce ești, pentru ceea ce faci, pentru înfrângerile și victoriile tale.
  • Alina - Eu apreciez la un băiat onestitatea, apreciez atunci când nu se ascunde să arate cât ține la persoana de lângă el, indiferent că sunt doar ei doi sau mulți alții pe lângă.
  • Bianca - Principalele caracteristici pe care eu le apreciez la un băiat sunt: loialitatea, respectul și controlul. Dacă le are pe acestea restul vine de la sine.
  • L. - Apreciez la un băiat sinceritatea, răbdarea, personalitatea lui și caracterul. Apreciez un băiat care știe ce vrea de la viață și pentru ce luptă, știe cum să îți aducă zâmbetul pe buze chiar și în cele mai proaste momente ale tale; un băiat care știe să te asculte, să îți fie alături atunci când ai nevoie. Apreciez un băiat care este credincios și știe cum să se raporteze la Dumnezeu, care este fidel și responsabil. Apreciez un băiat care își respectă părinții, care e gata să îi ajute pe cei din jurul său și să îi pună pe alții mai presus. Apreciez un  băiat care are sufletul mare și iubește din toată inima. Și sunt mândră și bincuvântată să zic, că băiatul la care mă refer este chiar soțul meu, darul lui Dumnezeu pentru mine.

Cum mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciune

Sursă imagine: Pinterest

Nu știu la ce te așteptai atunci când te-ai oprit aici, dar, acest articol nu este la fel ca toate celelalte. Acest articol e diferit. Spune-i cum vrei tu, o istorioară sau o mărturisire personală. 

Articolul acesta este despre cum mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciune. Știu, că poate pentru unii oameni ceea ce urmează să scriu va fi ceva banal, dar pentru mine, e motivul pentru care zâmbesc și am lacrimi în ochi în același timp, astăzi. 

În primăvara lui 2015 am fost ultima oară acasă. De atunci nu mi-am permis să mai merg. Sunt în România dar sunt departe de casă. Mai exact ai mei, sunt în celălalt capăt al țării. Încă de pe atunci mi-am dorit mult să pot să merg acasă, dar nu am reușit. Când am fost liberă nu am dispus de banii necesari, când aș fi putut să am acei bani nu mi-a permis locul de muncă. 
De un an de zile bunicul meu are cancer. Am strâns acest dor în inima mea și am înghițit în sec de fiecare dată când am vorbit cu ai mei la telefon, cu bunica și le-am zis, poate o să fac cumva, data viitoare. Vreau să vin, am să vin. La telefon eram tare. După ce închideam telefonul izbucneam în plâns. Și mă rugam. Dumnezeu îmi știa dorul și totuși îmi închidea mereu toate ușile. 

Apoi mi-am făcut un fel de plan. Am zis: gata. Eu în luna lui februarie mă duc acasă. Lucram deja de ceva timp la  locul meu de muncă și aveam niște zile de concediu, nu știam de bani, nu aveam nimic strâns, dar cumva aveam să fac. Ăsta era planul. Nimic nu putea să îl schimbe...exceptând faptul că am rămas fără acel loc de muncă. M-am prăbușit cu totul. Mi se spulberaseră evident și alte vise. Nu era ăsta singurul plan pe care îl făcusem. M-am gândit că Dumnezeu mi-a închis toate ușile în nas. 

Nu aveam o situație financiară deloc bună așa că trebuia să îmi caut urgent ceva de lucru. Într-un final am găsit de lucru. Părea că lucrurile merg un pic mai bine, exceptând faptul că nu puteam să merg acasă pentru cel puțin trei luni întrucât aveam să intru în perioada de probă. 
O prietenă mi-a zis să mă rog, să cred și să mă duc să vorbesc cu șefii mei că poate vor înțelege. I-am zis că nu. Că Dumnezeu mi-a închis ușile, că El nu vrea să merg acasă. I-am zis: eu nu pot să cer așa ceva acum, pentru că nu cred. 

O zi mai târziu m-au sunat de la locul de muncă și mi-au zis că nu au reușit să îmi facă programare la analizele medicale decât peste un anumit timp. Întâi m-am întristat. Aveam nevoie de bani. Dar după ce am închis telefonul un gând mi-a trecut prin minte. Mă duc acasă. Nu știam cum, nu aveam nici un leu pus deoparte și nu prea dispuneam de mulți bani. Habar nu aveam cum și de unde, dar atât știam, mă duc acasă. Și am plâns. Am plâns când am realizat că eu nu am crezut dar Dumnezeu a făcut asta pentru mine. I-am mulțumit prietenei mele, pentru că ea crezuse și se rugase. Și i-am zis că mă duc.

Tot în acea seară am căpătat cumva o parte din bănuții de care aveam nevoie pentru drum. Trebuiau să mai îmi intre ceva bani de la fostul loc de muncă și aceia erau...dar nu erau de ajuns. Îmi tot ziceam, dacă Dumnezeu a deschis această ușă trebuie să facă posibil și restul. Le-am zis la toți că merg acasă, deși încă nu știam cu ce. Și mi-am făcut rezervare la autocar.

Astăzi am întrebat-o pe prietena mea: ”auzi, la Dumnezeu crezi că merge cu cerșitul?” așa mai în glumă, mai în serios...că tot ce puteam să zic era Doamne îmi dai și mie banii ăștia de undeva? Și practic cerșeam. 

Nu știu dacă cerșitul funcționeză, dar rugăciunea sigur da. Încă nu am primit astăzi banii de care am nevoie dar o să îi primesc, de la o persoană care mi-a zis că îmi va da. 

Mă duc acasă, în februarie...numai că nu a fost cum am plănuit, a fost mai frumos pentru că în toate l-am văzut pe Dumnezeu și nu pot să zic decât că Dumnezeu a făcut asta pentru mine! 

Am să vă zic și că nu  e ușor, să scrii așa...să dezvălui lucruri despre tine. E ca și cum ai rămâne gol în fața unei mulțimi, a unor oameni poate chiar cunoscuți...dar am vrut să arăt că Dumnezeu răspunde la rugăciuni și face minuni și astăzi pentru cei ce își pun încrederea în El.

P.S. Pentru cei care citiți în data de 2 februarie, acest articol, aruncați o privire vă rog la versetul zilei din colțul din dreapta blogului. Coincidență?
Pentru cei care citiți articolul în altă zi, versetul zilei de astăzi este: Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi. 
1 Petru 5:7

Book Tag - Leapșă

Sursă imagine: google.ro

Am primit un tag drăguț :d

Reguli:

Menționează creatorul tag-ului - ups, nu știu cine e :D
Menționează blogger-ul care ți-a transmis ție tag-ul - Madeline, căreia îi mulțumesc tare mult! A fost o surpriză!!! :D
Alege o opțiune din cele de mai jos - să vedem ce va fi.
Dă tag altor 5 persoane pentru a realiza acest tag - uuu, la final vă dau tag, promit!

Să începem, zic!

Preferi cititul în pat sau în alt loc?
Sincer, prefer să citesc în natură, pe iarbă verde, întinsă pe o pătură sub umbra unui copac. Dar cum e iarnă, aș zice că merge și în pat. ;)

Gustări dulci sau gustări sărate?
A zis cineva ceva legat de dulciuri? Da, sunt mereu alături de dulciuri :D

Trilogii sau serii alcătuite din mai multe volume? 
Nici una, nici alta. Prefer un singur volum. La un moment dat mă plictisesc când povestea devine prea lungă, în prea multe continuări. De obicei asta se întâmplă când ajung pe la începutul celui de-al treilea volum...așadar...mai bine o singură carte.

Narațiune la persoana I sau la persoana a III a ?
Persoana I. E parcă mult mai viu așa, mai real, mai sentimental. Îmi place asta.

Citire în cursul nopții sau în cursul dimineții?
Noaptea, nu știu să zic de ce.

Librărie sau bibliotecă?
Oh, asta e grea. Adevărul este că iubesc ambele locuri pentru că ambele sunt pline de cărți.

Cărți care îți provoacă râsul sau cărți care te fac să plângi?
Sincer, nu îmi amintesc să fi citit vreo carte care să mă facă să râd. Eu când citesc sunt în suspans, sunt ceva de genul: și ce se va mai întâmpla, și ce decizie va lua, și cum, cum... Nu râd.

Copertă albă sau copertă neagră?
Cum...și culori? Vreau culori. Vreau imaginație. Dar dacă trebuie să mă limitez, aleg copertă neagră.

Roman psihologic sau roman de acțiune?
Roman de acțiune.


Și dau tag-ul mai departe către M., Mona, Bianca, April, Ella. Numai dacă vreți :)

Femeie, respectă-ți bărbatul

Sursa imagine: Pinterest

Femeie, respectă-ți bărbatul, cel ce este sufletul tău pereche, darul pe care Dumnezeu l-a pregătit, în care Dumnezeu a investit pentru tine. El este ajutorul tău potrivit în vreme de nevoie, brațul tare pe care te poți sprijini atunci când ești obosită de toate grijile acestei lumi. 

Amintește-ți de sacrificiile pe care le-a făcut pentru tine cu iubire, cu un zâmbet pe față și un zâmbet în privire. Amintește-ți cu cât drag te strânge în brațe, cu cât drag îți șoptește cuvinte de iubire și câtă grijă îți poartă. 

Amintește-ți de caracterul lui frumos conturat, cel care te-a făcut încă de la început să îl iubești. De răbdarea lui, de grija cu care te învață și cu care îți explică lucruri. Visează la acest om. Omul tău. Cel care și-a dezbrăcat sufletul și te-a lăsat să intri în inima lui fără teamă. Dacă l-ai rănit? Dacă i-ai călcat pe orgoliu? Da! De multe ori. Dar te-a iertat, căci inima lui e o inimă rănită care știe să iubească, știe să ofere iertarea și să rabde. Nu face ravagaii. Nu îți bate joc. 

Femeie, respectă-ți bărbatul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Prețuiește-l astăzi și iubește-l mai mult decât ieri, dar mai puțin decât mâine. Fii gata să îi pansezi rănile, fii gata să îi dezmierzi sufletul. Fii gata să fii ajutorul potrivit la fel cum și el este ajutorul potrivit pentru tine. 

Mângâie-l în momente de durere. Fii feminină așa cum îi place lui și iartă-l atunci când îți greșește. Apreciază-l. Nu este nimeni ca el. Pentru că el este al tău. Pentru că inima lui ți-a fost dăruită ție și ești răspunzătoare pentru ea. Nu o strivi. Iubește-o cu tot ce ai, cu tot ce poți și mulțumește-i cerului pentru că te-a considerat vrednică de iubirea lui nemărginită. 

Femeie, respectă-ți bărbatul, înalță rugăciuni către Dumnezeu pentru el, nu uita să îi fii mereu adăpost așa cum și el îți este ție. Aveți grijă unul de altul și de iubirea ce a fost sădită în voi. Hrăniți-o cu sărutări, îmbrățișări calde, cu respect, cu iertare și fericire, ca ea să crească din ce în ce mai mult. 

Ce apreciază băieții la o fată

Sursă imagine: Pinterest

Știu că noi, fetele de multe ori suntem nesigure. Nu știm să ne apreciem la adevărata noastră valoare și începem să ne găsim tot felul de defecte, mai ales atunci când vine vorba despre un ”el” de care ne place. 
Ni se pare că noi suntem cele mai urâte, că trebuie să mai slăbim un pic, sau să ne mai punem puțin machiaj pe față și poate așa vom ajunge și noi la nivelul la care ni se pare că trebuie să fim. 

Am pus câtorva băieți, aceată întrebare: ”Ce apreciezi tu la o fată?”. Haideți să vedem ce au răspuns. 
  • Cristian - Să fie modestă, sinceră, simplă, într-un cuvânt, naturală. Să fie cu frică de Dumnezeu, să nu fie egoistă, să știe să se bucure de fiecare moment. Să fie feminină. De obicei toate lucrurile astea se pot vedea în ochii ei. Și partea frumoasă este că ochii, privirea, rămân la fel până la bătrânețe.
  • Andrei M. - În principal zâmbetul. O persoană care atunci când îți vorbește cu zâmbetul pe buze îți transmite bucurie, indiferent că e persoana iubită sau o fată de pe stradă care te întreabă unde-i gara. Apoi, felul în care vorbește și simțul umorului. Și prin simțul umorului nu mă refer să zică bancuri mereu ci să știe să povestească ceva pe un ton pozitiv, nu plicticos.
  • Florin - Să fie cuminte, sinceră, bună la suflet, frumoasă. Să îl aibă pe Dumnezeu. 
  • Emanuel -  Ambiția, zâmbetul, buna dispoziție a lor care te binedispune și pe tine ca băiat, fericire lor care se transmite, dorința lor pentru activități fizice precum plimbările cu bicicleta sau urcatul pe munte, înțelepciunea lor. Apreciez momentul în care o fată îți face complimente, momentul în care simt că e singura persoană care mă susține. Apreciez încrederea ei în mine, punctualitatea, momentul în care mă face să mă simt important pentru ea. Apreciez aspectul ei îngrijit, faptul că e o fire prezentabilă, faptul că poate fi o doamnă atunci când este nevoie și nu mă face să mă simt prost în fața altor oameni. 
  • Arpy - Să fie credincioasă, să fie diferită de lume prin îmbrăcăminte. Să fie modestă, liniștită, înțeleaptă. Îmi place o fată care este naturală. 

P.S. Băieți, stați pe aproape. Va urma un articol și pentru voi. 

Dumnezeu te ține în brațe astăzi

Sursă imagine: http://www.dailybackgrounds.com/

Șterge-ți lacrimile. Zâmbește. Lasă-ți fața să ți se aprindă de bucurie și uită-te cu încredere spre cer căci Dumnezeu te-a văzut și te-a auzit.

Dumnezeu și-a îndreptat privirea către tine, mai mult decât atât, Dumnezeu te ține în brațe astăzi! Ți-a văzut inima bătând încet, ți-a auzit strigătul și și-a întins brațele către tine.


  • Fii tare, astăzi, căci Dumnezeu te ține în brațe.


Nu ești singur în bătălia pe care o porți în suflet. Nu te teme, durerea îți face sufletul mai frumos, mai viu, mai arzător. Nu-ți fie frică să treci peste poduri înalte, nu-ți fie frică să îți găsești puterea de a continua.

Nu-ți fie frică, Dumnezeu te ține în brațe astăzi. Chiar acum, El e cu tine. Chiar acum îți șoptește cuvinte de dragoste, de mângâiere. Chiar acum îți spune că a pregătit ceva frumos. Că a pregătit lumina.

Zâmbește, fii încredințat că El se ocupă deja de tot ce ai pe suflet.
Zâmbește, lucruri frumoase sunt pe cale să se întâmple!