Azi se oprește Dumnezeu lângă tine

Sursă imagine: www.youtube.com

Când mergi de unul singur prin lumea aceasta mare, s-ar putea să te pierzi printre mulțimile de oameni, printre probleme și griji. S-ar putea să te trezești că porți lupte și duci poveri în spate care nu sunt ale tale, s-ar putea să ajungi printre străini și să cauți cu disperare o fărâmă de speranță. S-ar putea să te uiți în jur și să constați că singurul chip pe care îl vezi este al tău și e cam desfigurat.

Dar, nu te întrista, pentru tine, există speranță!

Azi se oprește Dumnezeu lângă tine, chiar acum te privește cu blândețe și iubire, iar vocea Lui se aude mai caldă și mai blândă ca niciodată: ”Copilul Meu, tu nu ești singur, Eu sunt chiar aici, prinde-Mă de mână!”

Brusc, întreaga lume se oprește în loc, căci însuși Creatorul ei s-a oprit lângă tine, ți-a auzit lupta inimii și ți-a văzut lacrimile din ochi. Ți-a șters chipul prăfuit și și-a întins mâna către tine. 

Nu ești dat uitării, niciodată nu ai fost. Chiar atunci când ai plâns de unul singur, chiar atunci când te-ai ascuns și ți-ai spus că nimeni nu te știe El a fost acolo și a rămas și mai târziu cu tine. 

Nu mai călători prin lumea aceasta mare de unul singur, nu te mai gândi la ruine și gunoaie. Tu, ești copil de Împărat, copil al cerului, nu mai căuta prin gunoaie ca să fii împlinit. Comoara ta nu e aici, pe acest pământ, comoara ta e în cer, la El, amintește-ți asta mereu!

Nu mai lupta de unul singur, nu mai purta lupte care nu îți sunt menite, nu mai căuta lucruri care nu te vor împlini! Predă-i astăzi inima ta Lui și vei avea o comoară mai mare decât îți poți imagina. Nu are aur, nu are argint, nu e expusă în văzul lumii, ci e în inima ta și e comoara pe care ți-o oferă Dumnezeu. 

”Prinde-Mă de mână” îți spune azi Isus, ce îi vei răspunde?

Dumnezeu e încă aici

Sursă imagine: www.constiintacolectiva.ro

Nu întotdeauna e ușor să trăiești pe acest pământ. Toți avem parte de zile frumoase, de oameni cu suflete minunate, de zâmbete, de căldură și pace, îmi închipui că am spus toți măcar o singură dată că viața e frumoasă.

Dar, viața are întotdeauna metode de a-ți răsturna fericirea, de a te întoarce pe dos. Trăim într-o lume în care de multe ori se simte din plin neputința.
Cădem în încercarea noastră de a ne construi un trai mai bun, cădem de multe ori în luptele pe care le purtăm cu noi înșine, cădem în încercarea de a face bine, de a nu ne hrăni egoul, cădem în răutăți, în dureri și atunci realizăm cât suntem de slabi.

Suntem slabi și neputincioși în fața bolii, în fața necazului, în fața atâtor lucruri și ne dăm silința, ne construim standarde cât mai înalte, ne construim țeluri și vise și facem tot ce ne stă în putință ca să le urmăm, dar, cu toate acestea, de cele mai multe ori eșuăm.

Avem inimile frânte. 

În încercarea noastră de a atinge cerul ne frângem aripile și ne umplem ochii de lacrimi. 
În încercarea noastră de a iubi ne stingem încet sufletul și ni-l facem plini de găuri. 

Noi ne dorim atât de mult să fim mai buni, să lăsăm ceva în urma noastră, dar ceva nu ne iese cum ar trebui. E ca și cum am urma rețeta greșită, iar gustul nu mai e același.

Știu că trăim într-o lume în care boala e la ea acasă, suntem loviți cu toții, și mici, și mari. Știu că există atâtea lucruri negative, care ne rănesc și ne fac sufletul să plângă dar mai știu că nu putem să înțelegem noi întreaga lume și că Dumnezeu e încă aici. 

Creatorul acestei lumi este aici, nu știm de ce e îngăduită atâta durere, poate dacă am fi în locul Lui și am vedea lucrurile prin ochii, mintea și inima Lui am înțelege totul. Eu cred că va veni o zi în care vom pricepe aceste lucruri, dar până atunci trebuie să ne amintim că Dumnezeu e încă aici, cu noi.

Cine ne poate sta împotrivă?

Aripi de Aprilynne Pike

Sursă imagine: internet


Aprilynne Pike ne invită să facem o călătorie în lumea lui Laurel,o adolescentă care trăiește aparent o viață cotidiană, dar lucrurile nu sunt chiar ceea ce par a fi la prima vedere.
Mai târziu vom afla că Laurel este de fapt o zână, iar pe parcursul primului volum va fi nevoită să poarte mai multe lupte. Da, vor fi și lupte cu alte creaturi peste care nu am vrea să dăm în viața de zi cu zi (bine că nu există, nu-i așa?) dar și lupte interioare, pe care Lauren le va duce cu ea însăși. Lupta iubirii vă spune ceva?

Cartea, m-a ajutat să evadez pentru câteva zile din viața pe care o trăiesc. Pentru o secundă am fost într-o altă lume și mi-a plăcut extrem de mult.


Citate:

”Aceia sunt oamenii care vor căuta dincolo de evidență și vor vedea pe lumea asta lucrurile care sunt cu adevărat minunate. Dar nu vor spune nimic, nici dacă s-ar prinde. Pentru că noi, ceilalți, care vedem lumea ca fiind logică și științifică, n-am vedea adevărul nici dacă ar fi postat pe un panou publicitar.”

”Presupun că oamenii pur și simplu se pricep foarte bine să interpreteze greșit lucrurile pe care le văd.”

”Niciodată nu poți avea prea multe amintiri.”

”Mulțumesc pentru scânteia asta de speranță, oricât de trecătoare.”

Ești o străină

Sursă imagine: deviantart.com

Ai crezut că atunci când nu te va mai durea inima, te vei elibera, dar te-ai trezit într-o dimineață târzie de primăvară și ai realizat că în locul a toate a rămas un simplu gol. Adie vântul prin părul tău, îți suflă amintirile și fură bucăți din tine, iar tu nu faci nimic ca să-l oprești. 

Ai crezut că viața v-a dura veșnic, că vei ține minte fiecare zi, fiecare suflet, fiecare sclipire, dar astăzi privești în zare și nu mai vezi nimic, te uiți la sufletele de altă dată și nu îți par nici străine dar nici cunoscute nu îți mai sunt. Le ai în fața ochilor și nu mai simți nimic, nici durere, nici amorțire, nici fericire.

Sentimentele s-au dus. E oare cu putință așa ceva?

Tot ce ai trăit cândva, a rămas acum doar o amintire. Astăzi acea amintire pare mai îndepărtată ca oricând. E o pulbere de praf în urma ta, un drum pustiu și o casă goală. Și ai vrea, atât de mult ai vrea, să îți mai amintești, să mai simți ceva, dar ești rece, sufletul îți e gol, tu nu mai simți nimic, ești o străină, te-ai înstrăinat de propriul tău sine, de propria ta viață.

Visezi cu ochii deschiși la alte zile, în sfârșit, îți spui, în sfârșit te-ai desprins de trecut și nu, nu e cum te așteptai să fie. Nu ești mai liberă, nu ești mai fericită, ești doar mai goală. 

Te sperie gândul că și ce ai acum va deveni trecut într-o zi, și iarăși vei uita, iarăși te vei transforma. 

Tu nu ești o omidă, tu nu te transformi într-un fluture. Tu ești o pasăre, ai fost mereu și ai vrut să zbori. Acum nu te mai ține nimic aici, acum poți zbura, ce mai aștepți?

Nu asta ai vrut? 
Să lași în urmă totul...

Al 5 lea val de Rick Yancey

Sursă imagine: internet

S-ar putea ca lumea pe care o cunoști să dispară într-un timp atât de scurt, s-ar putea ca sfârșitul să vină mai repede decât crezi, s-ar putea să ai senzația că ești ultimul om rămas pe Pământ.
Când trăiești doar pentru ziua de mâine, fără să știi încotro te duci și după ce te uiți mai exact, ce-ți mai rămâne?

Speranța.

Rick Yancey ne prezintă o altă viață, prin intermediul romanului ”Al 5 lea val”, dar vă las pe voi să o descoperiți.

Citate:

”Uneori, când stau în cort noaptea târziu, mi se pare că aud stelele trecând pe cer. Atâta liniște este.”

”M-a privit, mi-a zâmbit blând și a spus: Totul o să fie bine , pentru că asta voiam eu să zică și asta voia și el să zică și asta faci când cade cortina - dai replica pe care publicul vrea s-o audă.” 

”Și oamenii gândesc. Fac planuri. Visează și fac visul să devină realitate.”

”Vrei să te compari cu o insectă, Cassie? Dacă ești o insectă, atunci ești o efemeridă. Ești aici pentru o zi și apoi gata. [...] Mereu a fost așa. Suntem aici și pe urmă gata, nu mai suntem și nu e important pentru cât timp suntem aici, ci ce facem cu acel timp.”
Related Posts Plugin for Blogger...