Postări

Se afișează postări din iulie, 2015
Blogosfera Evanghelică

Diana cu vanilie de Diana Sorescu

Imagine
Sursă imagine: elefant.ro
Zilele acestea am tot încercat să citesc. Nu am putut. Am dat câteva cărți la o parte iar în cele din urmă m-am oprit la una și nu am fost chiar mulțumită. Ce se întâmplă? Nu mai există cărți bune? Vreau și eu o carte din aia pe care o iei, o deschizi și rămâi acolo mut. Nu îți mai trebuie nici mâncare, nici nimic, asta mi-am zis în gând.

Aveți grijă la ce vă doriți căci puteți căpăta.

Dorința mea s-a împlinit. Am putut ține azi în mână ”Diana cu vanilie”, mi-o doream de ceva timp însă nu aveam planuri să o citesc în perioada apropiată. Nu am putut însă să o pun pe raftul de cărți. Mă tot uitam la ea, știam că trebuie să o citesc.

Mi-am zis: o răsfoiesc puțin, așa în mare. Nu am putut. Am devorat-o toată în câteva ore.

Diana cu vanilie este o carte în care nu ai cum să nu te regăsești. Se vorbește despre viață, oameni, bărbați, femei, dragoste. Am rămas plăcut surprinsă când am văzut că autoarea spune chiar și despre Dumnezeu.

M-am întrebat, cum oare nu am da…

Oameni fățarnici

Oameni fără maniere, fără bun simț, fără inimă și fără vorbire curată. Ei se cred buni, cineva, dar în realitate sunt niște hiene gata să te calce în picioare și să rupă din tine.
Nu știu ce înseamnă aia bunătate, vor să calce în picioare pe cei mai mici și mai neajutorați decât ei.
Răutate, cuvinte porcoase și false le ies din gură. 

Scuzați-mă, dar nu vă mai pot suporta!
Nu am mai întâlnit oameni ca voi și nici nu mai vreau să mai întâlnesc.
M-am scârbit. 

Un om ar trebui să aibă întotdeauna la el cuvinte frumoase, simple, educație și maniere. Nu cer mult. Respect. Atât vreau.

Răutate, nervi, mândrie, înjurături și lipsă de minte nu am mai întâlnit până acum la cineva, dar se pare că era musai să văd așa ceva. Să stau pe lângă oameni care zbiară, se plâng și fac scandaluri fără motiv.
Mi-a fost dat să văd oameni care se iau de alții doar pentru că se cred mai buni.
Stați liniștiți, oricine poate avea avere, dar nu oricine poate fi ca voi. Voi care sunteți plini de batjocoră la adresa altora,…

Dumnezeu știe

Imagine
Sursă imagine: www.trilulilu.ro
Când te pătrunde amarul și sufletește și trupește, când nu te poți ridica din pat pentru că trupul îți este amorțit dar și sufletul îți este îngenunchiat, Dumnezeu știe. Când strigi atât de tare și ai impresia că nimeni nu aude urletul tău, Dumnezeu știe.
Omul este o ființă fragilă. Omul vrea să fie înțeles, iubit și respectat. Omul vrea sănătate, căldură și pace. Însă de multe ori, de prea multe ori, omul nu primește ce vrea și devine un răzvrătit. Ascunde totul în interior de teamă că îl vor citi alții și îi vor provoca și mai multă durere. Uneori din teamă ascunde chiar și dragostea. Omul fuge, aleargă mereu în căutarea fericirii și a libertății. Astăzi se strigă în gura mare că există libertate dar în ascuns omul este un captiv. Captiv al inimii sale, captiv al răutăților și al gândurilor ce îl sufocă în fiecare zi câte puțin.
Omul este rănit. Rănit mereu, de alți oameni, de viață sau chiar de el. Bătut de soartă, plin de răni trupești și sufletești. …

Vreau să fiu fericită

Nu mă dau bătută, doar schimb drumul. Am înțeles că e  mai bine așa. Am vrut să iert și am iertat, am vrut să continui însă asta nu s-a mai putut. Nu mai simt nimic acum, nici dezamăgire nici tristețe, au plecat toate iar în locul lor a rămas un gol imens. Poate așa trebuie să fie.
Nu mai vreau să țin de rănile mele. 
Am înțeles că durerea și consumarea nu fac decât rău așa că le las în pace.

Vreau să fiu fericită.
Vreau să iubesc din toată inimă pe oricine, dar părți din mine nu mai vreau să le dăruiesc oricui.
Vreau să am pace. Nu vreau să fiu supărată, dezamăgită. Las în urmă răul.

Uneori, Dumnezeu îți e de ajuns. Uneori trebuie să schimbi drumul, să pleci de unde nu ești dorit.
Doare la început, dar e mai bine mai târziu.

Vreau să fiu fericită.
Să dansez în ploaie și să mă bucur de momentele din viața mea. Nu mai las pe nimeni să mi le strice. 
Oamenii sunt daruri de la Dumnezeu pentru noi, dar sunt lăsați doar pentru o vreme.

A venit vremea ca drumul nostru să se separe. 
Asta simt.


Oamenii rănesc iar rănile lor dor.

În mersul meu prin viața aceasta, fără să vreau, am rănit oameni și de obicei nu au fost orice fel de oameni, au fost oameni la care am ținut. Dar, acum aș vrea să le spun, să stea liniștiți, în caz că au vrut să se răzbune sau ceva, că am primit înapoi în zecit.
Mi s-a urat odată să am parte de răul înzecit al persoanei în cauză. Ce să zic? Dacă Dumnezeu vrea să îmi dea mai mult rău decât am avut deja, să îmi dea.

Nu mă mai miră oamenii dar durerea încă nu am învățat să o stăpânesc. Nu am crezut vreodată că mă voi împovăra cu oameni care nu au suflet și fac lucruri rele intenționat. Dar nu-i nimic, așa învăț. Învăț să selectez binele de rău.
Am rănit și eu. Dar, niciodată, nu am făcut-o cu intenție și întotdeana am regretat. Am regretat atât de mult încât am avut durere în suflet pentru orice cuvânt rău spus.

Ce nu am putut înțelege însă este de ce unii oameni se dau pe lângă tine, te caută de parcă ar vrea să știe ceva de tine când de fapt nici măcar nu-i interesează.
Sunt sătulă de repr…

Legăminte de Ally Condie

Imagine
Uneori ni se pare că suntem limitați, că nu putem avea chiar orice ne dorim, însă de cele mai multe ori gândim așa pentru că nu realizăm cât de binecuvântați suntem, Aveam o prea mare libertate și ne permitem să ne plictisim. Poate ne-am schimba modul de gândire dacă am afla despre Cassia, personajul principal din Legăminte.

Legăminte ne prezintă o altă viață în care totul este controlat. Poate ne-ar fi greu să ne obișnuim cu o oră de culcare, un program pentru ora mesei dar și pentru conținutul mesei, privarea de a merge la restaurant oricând dorești. Să fii în permanență să supravegheat, să nu ai voie să îți alegi singur persoana care va sta cu ti ne o viață întreagă, să nu ai acces nici măcar la muzica sau poeziile pe care le dorești poate o fi un mare dezastru pentru noi, dar nu și pentru Cassia și celelalte personaje din Legăminte. Ei au trăit mereu așa, bine nu chiar mereu, exista o vreme când lucrurile erau atfel dar nu erau văzute cu ochi buni.

Am  zis că nu mi-a plăcut atât …

Undeva se termină...

Imagine
Sursă imagine: www.picturequotes.com
Nu pot să mă opresc dar nici să continui nu pot. Am sufletul amorțit și simt că unele lucruri trebuie să se termine, le-a venit timpul. Nu am crezut că va fi așa, am sperat că vor dura veșnic dar am uitat că nici măcar trupul nu durează veșnic.
Le dau drumul. Le las. Să își vadă de cărarea lor la fel cum eu îmi văd de a mea.
Am învățat că este mai bine să pleci din viața cuiva decât să continui să rănești acea persoană și să rămâi.
Am învățat că totul se poate destrama...

Aș fi vrut să văd  doar flori și soare, să nu dau de oameni răi, care nu au bun simț, respect și iubire. Aș fi vrut să nu dau de oameni fățarnici și de oameni care nu știu să renunțe atunci când este cazul, preferă doar să îți încarce viața.
Unii pur și simplu nu știu că tu ai poveri, dureri și propriile tale povești, nu știu și nu vor să înțeleagă că ei nu sunt universul tău, că viața ta e compusă din atât de multe altele și te chinuie.
Unii nu vor să înțeleagă că uneori nu îți p…