Obsidian de Jennifer L. Armentrout


Obsidian este o carte care m-a făcut să răsfoiesc pagină după pagină, efectiv nu mă puteam opri. În 3 zile am terminat-o și nu m-am săturat de ea. Mai voiam.


”Când ne-am mutat în Virginia de vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet și teribil de multă plictiseală… până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt și cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja sa meargă mai bine.
Și pe urmă a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înțelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă și Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mițcare a mâinii, ei bine, ceva… neașteptat se întamplă.”

Nu mai sunt o adolescentă, am trecut de acea etapă în care mă bucuram de anii de liceu, dar cărțile cu adolescenți mă vor atrage mereu. Sunt atât de pline de viață și de zbucium. Obsidian e mai mult decât atât, obsidian m-a ținut trează, m-a făcut să pătrund într-o altă lume, am ieșit din cotidian și am deschis ușa aventurii.

Mi-a plăcut Obsidian, acesta este și motivul pentru care v-o recomand și vouă. Visați, pătrundeți în lumea imaginației, este minunat!

Citate:

”Într-un fel, ne trăim singuri viața.” 

”Îmi place să mă uit la cer. Are ceva special. 
[...]
- E nesfârșit, știi. ”

”Am ajuns la concluzia că în general oamenii frumoși, adică cei cu adevărat frumoși, și pe dinăuntru și pe dinafară, nu sunt niciodată conștienți de efectul pe care îl produc. ”

”Frumusețea lor e trecătoare. E ca o carcasă sub care nu se ascunde decât goliciune și umbră.”


Notă: 5/5

Noi încă putem zbura!

Sursă imagine: www.youtube.com

Îngrijorarea și teama pot să bată ușor la inima noastră. Astăzi, lumea se destramă. Atât de multe lucruri nu sunt cum ar fi trebuit să fie, atât de mulți oameni renunță cu ușurință la iubire, la iertare, la speranță. 
Cine suntem noi și cum putem să ne recuperăm cărarea pe care am fost odată? 
Sufletele noastre tânjesc după speranță, după dragostea adevărată dar nu o găsesc, în schimb rătăcim și suntem gata să renunțăm...

M-am pierdut și eu de la o vreme. M-am uitat în jurul meu și nu am găsit speranță. M-am pierdut printre grijile pământești, printre lipsuri și dorințe egoiste dar și dorințe sufletești...
M-am pierdut. M-am uitat în zare și nu am văzut nimic. O ceață densă mi-a umplut ochii. 
Astăzi cineva mi-a trimis niște gânduri și am realizat că El e cu mine, că Dumnezeu știe deja totul și că pot fi liniștită.

Nu știu cum sunteți voi, sau cine sunteți voi, dar dacă v-ați pierdut, dacă simțiți că nu aveți pace sau speranță să știți că El e cu voi, că dacă îl veți căuta îl veți găsi în inima voastră.
Poate că urmează să vină război, poate că oamenii nu mai sunt ce au fost și poate că chiar noi ne-am schimbat dar Dumnezeu e încă aici, cu noi, și cât timp El e de partea noastră noi încă putem zbura. Îndrăzniți!.

Ce ai făcut azi pentru visul tău?


Oamenii visează. Unii au vise mai multe, alții mai puține. Unii au vise mai mari, alții mai mici, dar cu toții avem sau am avut la un moment dat un vis. Eu de-alungul timpului am avut mai multe vise , dar pot spune că astăzi am un vis mai mare, mai greu de realizat, aș zice chiar imposibil.
 Am dat peste o imagine ce conținea o întrebare anume: Ce ai făcut azi pentru visul tău?
În încercarea mea de a-mi răspunde mi-a venit o singură frază pe buze: M-am rugat. Da, chiar așa, azi m-am rugat pentru visul meu cel mare.

Lupt pentru visul meu, în momentul de față dacă stau să mă gândesc nu doar că mă rog pentru visul meu dar depun și un efort zilnic pentru a ajunge la țintă, însă fraza de mai sus a fost primul gând pe care l-am avut.
Poate că de multe ori visele noastre sunt prea mari, sunt la mare depărtare de noi și sunt chiar prea grele. Poate că uneori ne vine să renunțăm și nu vedem nici o urmă de speranță. Dar, când nu putem noi, poate Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care eu m-am rugat pentru visul meu, am știut că unde nu pot eu poate El și că unde mă încurc mă ghidează. Nu doar că nu mă lasă să renunț dar la final îmi dă chiar mai mult decât îmi doresc, pentru că Dumnezeu e un Tată iubitor, și de obicei printr-un vis împlinește mai multe.
Poate ați obosit să luptați pentru visele voastre, poate nu mai aveți speranță și nici măcar o țintă, dar amintiți-vă să vă rugatți pentru visele voastre, pentru că rugăciunea schimbă totul, pentru că nu sunteți singuri, pentru că mai înainte de a fi a început voi să parcugeți drumul către visul vostru, El a implantat acea dorință în inima voastră. 

Nu vreau să schimb nimic


Inima îmi bate cu putere. 
E noapte, e târziu iar eu încerc să simt, să îmi pun ordine în gânduri și în suflet. Îmi trece viața prin fața ochilor și mă las purtată de sentimentele de tristețe ce dau năvală peste mine.
Nu vreau să schimb nimic. 
Nu vreau să schimb oamenii care mi-au călcat pragul inimii, pentru că i-am iubit. Și poate le-am greșit, poate nu am fost ceea ce și-au dorit ei să fiu, poate nu am însemnat nimic pentru ei, poate nu le-am schimbat viața și nu le-am lăsat ceva, dar, ei, în mod sigur au contat în viața mea. Pentru mine fiecare om pe care l-am iubit a însemnat ceva. Pe unii i-am iubit mai mult, pe alții poate mai puțin dar la final toți au un loc în inima mea. Contează că au plecat ei sau eu? Contează asta când amintirea noastră mă va bântui pe vecie?
Nu vreau să schimb ce am trăit. Fiecare lacrimă, fiecare amăgire, fiecare cuțit aruncat în rana deschisă, fiecare zâmbet, fiecare moment de fericire, iubire și pace m-au făcut un om cu suflet.
Nu vreau să schimb visele mele, amintirile mele.
Nu vreau să schimb nimic.
Am dat o parte din mine pentru fiecare. Am dat așa cum am știut eu mai bine. Am pus suflet chiar și când nu trebuia și am păstrat amintirile frumoase mereu.

Sunt o ființă care simte zilnic câte ceva. Un amulgam de gânduri și de momente mă străbat în fiecare zi, dar azi m-au copleșit...
E poate ultima bătaie a inimii, dar nu mi-aș putea reproșa nimic acum, nu pentru că aș fi perfectă ci pentru că de-alungul timpului m-am învinovățit și am purtat cu mine atât de multe poveri, încât acum nu mai pot face asta.

Da, sunt un om slab. Greșesc de multe ori. Sunt impulsivă și încăpățânată. Am orgoliu  și nu sunt răbdătoare, dar iubesc și iert din tot sufletul. Sunt transparentă și gata să primesc în viața mea pe cine vrea să intre și să își deschidă sufletul în fața mea.
Dacă greșelile mă osândesc, să o facă, eu nu mă pot transforma în altcineva și nici reproșuri nu îmi mai pot face. Nu mă pot împărți în bucăți. Nu pot decât simți, iar eu simt acum ceva diferit de tot ce simțiți voi, pentru că și eu am continuat să trăiesc, nu doar voi.

Oamenilor care au făcut parte din viața mea le mulțumesc, căci până la urmă mi-au dat din frumosul lor, chiar dacă doar pentru o vreme. Oamenilor care vor face parte din viața mea în viitor, le mulțumesc anticipat pentru că știu că îmi vor da din frumosul lor, chiar dacă doar pentru o vreme...