20.

 Sursă imagine: internet

Privesc în urmă şi văd o copilă inocentă , fără griji, o văd cum îşi numără aniversările şi aşteatpă cu nerăbdarea să le sărbătorească, se bucură când mai împlineşte un an...
Privesc acum, văd o tânără pe cale să devină femeie, văd o tânără care ar vrea să oprească timpul în loc, încă un an s-a scurs...

Nu regret decât lucrurile prin care am rănit oameni şi cele prin care m-am rănit pe mine.  Nu regret decât timpul pe care l-am irosit neacordându-l celorlalţi, nu regret decât momentele în care am fost tristă, nu regret decât că timpul trece şi mă schimbă, nu regret decât că nu mai sunt copil, nu regret decât anii care se scurg din viaţa mea, simt că îmbătrânesc.

20. Opresc timpul aici măcar pentru o zi...şi îmi propun ca de acum în colo să fac ce simt.

Hristos a înviat!

 Sursă imagine: sindicatulnostru.ro

Hristos a înviat!
 Vă doresc şi eu sărbători pline de bucurie, pace şi speranţă în suflet. Vă doresc să vă amintiţi în aceste zile şi nu numai de dragostea pe care Dumnezeu a arătat-o pentru noi trimiţându-L pe Iisus să moară pe cruce pentru păcatele noastre, dar El, a înviat!
Vă doresc să vă deschideţi inimile şi să lăsaţi dragostea şi pacea Lui să vă cuprindă.

Vă las o melodie care mie mi-a plăcut mult , poate vă place şi vouă.

Câteodată...

Câteodată am impresia că mă aflu într-un tunel întunecat, privesc înainte şi văd ţinta la care vreau să ajung dar nu văd nici o modalitate prin care aş putea ajunge acolo. Aud voci care îmi spun să mă încred în Dumnezeu pentru că El poate să facă posibilităţi acolo unde nu se vede nici o soluţie. Aşadar, am decis să aştept răspunsul şi posibilităţile Lui, fie că ele există deja şi eu nu le văd, fie că ele nu există dar El le are în plan.
Câteodată mă întreb ce rost au toate, pentru ce atâta trudă, dar alteori sunt mai dornică ca niciodată să trăiesc viaţa asta şi cu bune şi cu rele.


Tabloul

 Sursă imagine: cristinascutariu.blogspot.com

Am întâlnit o străină, mergea pe drum, era tânără şi părea plină de viaţă dar la fiecare piedică ce-i apărea în cale se împiedica, cădea şi se ridica.Câteodată rămânea neclintită acolo jos, de ziceai că s-a dus. Am urmărit-o cu atenţie, avea lacrimi în ochi, dar în inima ei se vedea speranţa. Mi-am dat seama de asta imediat, pentru că ea plângea să îşi verse amarul, plângea pentru că se simţea la capătul puterilor dar avea credinţă că nu e singură, că viaţa nu are doar greutăţi pentru ea. Am văzut ceva ciudat apoi, a venit un om, era îmbrăcat în alb i-a întins o mână, şi mâna Lui atât de uşor a ridicat-o. Din senin grijile ei au dispărut şi drumul pe care mergea s-a umplut de flori. Am întrebat-o ce s-a întâmplat şi cine e străinul.
Mi-a răspuns fericită, că străinul era Tatăl ei şi oriunde era şi oricând rămânea blocată pe undeva venea şi o prindea de mână şi mergea cu ea, sau o lua în braţe. Am întrebat-o de ce nu vine străinul să aibă grijă de ea tot timpul, să nu-i permită să cadă, să se lovească, să o doară sufletul, atunci ea mi-a zis că Tatăl ei nu o lasă niciodată singură, doar că îi dă voie să experimenteze, să vadă lumea, El îi spune ce e bine şi ce e rău dar îi dă ei să aleagă şi atunci când e slăbită şi nu mai poate El e acolo gata să îi vină în ajutor. 
M-am depărtat de ea, m-am întristat şi am părăsit încăperea.

Pe un perete era un tablou mic, cu o fată îmbrăcată într-o rochie lungă şi cu pălărie pe cap, era singură, mergea pe un drum, iar eu cumva, am intrat şi am plecat din lumea ei.

Nişte gânduri...

  Sursă imagine: ilcamminare.it

Zilele acestea am fost ocupată, cu teste, cu altele, plină de "trebuie", cred că singurele momente în care puteam medita la acitvităţile mele erau cele petrecute în autobuz.
Într-una dintre aceste zile, într-un moment din acesta de "meditaţie" în autobuz, am încercat sa îmi reiau ziua de la capăt, în gând, (fiind deja 7 şi ceva ceasul, spre seară) şi am tot încercat să caut ceva special la acea zi, ceva de care să fiu mândră, sau nu neapărat mândră, dar bucuroasă, ceva care să fi fost făcut bine şi nu pentru mine, ci pentru cineva...
Nu am găsit nimic, nu am găsit decât gânduri de judecată la adresa unor oameni, am găsit nemulţumire faţă de oameni şi cam atât. Ziua mea a devenit specială, după ora 7 :D , am avut motive să fiu bucuroasă, dar, cum rămâne cu celelalte lucruri, cele care mi-au făcut ziua amară, cele care nu au adus decât ceva rău...

Ce încerc să spun este că, am realizat că irosesc timp, timp preţios, în loc să îl ofer să fac ceva bun cu el, în loc să îl folosesc pentru "vreau", în loc să fiu mulţumitoare, în loc să...

La voi cum e? 
Eu îmi propun să îmi reiau fiecare zi de la capăt în gând, poate aşa, am să observ mai bine ce nu e în regulă, ce trebuie schimbat şi poate următoarele zile vor fi trăite altfel, pentru că am impresia că am o viaţă întreagă la dispoziţie, dar cine ştie cu adevărat cât timp mai am?

Sper să meditaţi şi voi, chiar şi în autobuz dacă e nevoie, numai aveţi grijă la momentele acelea în care cineva te întreabă "e ocupat locul acesta?" şi voi sunteţi în "meditare" :D

Nu renunţa!

 
Sursă imagine:cristinaistrati.com

 Nu renunţa la credinţă!
Chiar dacă de multe ori vin valuri asupra ta şi eşti izbit de stânci, nu renunţa la credinţă, Dumnezeu este cu tine la fel cum a fost şi cu fiul său când a murit pe cruce, chiar dacă acesta părea părăsit, Dumnezeu Tatăl era cu El.
Nu renunţa la zâmbet!
Se spune că cea mai frumoasă podoabă a ta este zâmbetul, fie că eşti bărbat sau femeie, fie că eşti tânăr, copil sau bătrân, zâmbetul este cel care arată tot ce ai tu mai frumos, te pune în valoarea, nu renunţa la el nici măcar atunci când lacrimile îţi inundă faţă.
Nu renunţa la iubire!
Nu contează de câte ori inima ţi-a fost rănită de către oameni, tu continuă să iubeşti, continuă să dai câte o fărâmă din inima ta, pentru că iubindu-i pe alţii te iubeşti pe tine, iubindu-i pe alţii , îl iubeşti pe Dumnezeu. Aminteşte-ţi că fără iubire viaţa nu are nici un sens.
Nu renunţa la iertare!
Iertarea este nobilă şi numai un suflet îmbrăcat în pace poate să o ofere cu adevărat, a ierta înseamnă a da uitării acel rău care ţi s-a făcut indiferent de cât de mare a fost. Niciodată să nu oboseşti iertând, niciodată să nu renunţi la iertare, pentru că fără ea ţi-ai face rău şi ţie şi celor care aşteaptă iertarea ta. Aminteşte-ţi că eşti om şi că şi tu la rândul tău ai fost iertat de oameni şi de Dumnezeu.
 Nu renunţa la lupta vieţii!
Indiferent de câte ori ai căzut, indiferent de câte ori ai luat-o de la capăt, nu renunţa la lupta vieţii, la lupta cea bună, aminteşte-ţi că răsplata te aşteaptă la capăt, şi nu vine de la oameni, ci vine de la Dumnezeu.

Întoarceţi-vă la Mine

 Sursă imagine: www.cinemagia.ro

"Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi,
zice Domnul oştirilor" Maleahi 2:7

          Într-un ţinut îndepărtat trăia un rege mare şi puternic. Acest rege crease întregul ţinut după placul său şi totul era atat de frumos şi divin încât spuneai că acolo este chiar raiul. Sigur că regele nu era singur, el îşi crease nişte omuleţi. Şi i-a iubit, o, i-a iubit atât de mult încă de dinainte ca ei să existe. Aşa că a hotărât să le fie alături ori ce s-ar întâmpla, le-a promis să nu-i lase niciodată singuri. Dar omuleţii erau răi, nimic bun nu exista în ei, hainele le erau negre şi pe ele atârnau faptele lor. 
         Regele s-a întristat atât de tare, vroia să îi salveze pe toţi, aşa că s-a consultat cu mai marii împărăţiei (alţi regi), iar unul din ei a zis: "mă duc eu, voi muri pentru ei, pentru ca să aibă o viaţă plină de pace, pentru ca hainele să le fie spălate şi pentru ca ei să se poate bucura din nou". Acesta era nimeni altul decât fiul impăratului. S-a gândit regele ce s-a gândit şi într-un final a decis că aşa e cel mai bine, (deşi îl durea sufletul) îşi va trimite fiul să moară pentru omuleţi, şi pentru că el are toată puterea apoi îl va învia.
Aşadar omuleţii au primit salvarea din partea impăratului, pentru ei aceasta era gratis, ei nu aveau nimic de plată în faţa regelui, în timp ce regele plătise totul...
Dar pentru omuleţi acest lucru nu a fost de-ajuns, unii din ei au început să îl ignore pe împărat spunându-i că nu au nevoie de el, alţii au început să îi reproşeze cât una, câte alta şi puţini, foarte puţini erau cei care au înţeles că dragostea regelui pentru ei este enormă şi că se merită să fie în împărăţia lui.
Împăratul s-a întristat din nou, aşa că s-a gândit ce mai poate el să facă pentru a-i salva şi pe aceşti rătăciţi de la o viaţă de chin?  
Le-a dat de toate, i-a înconjurat în fiecare zi cu soare pe cer, cu dragoste, le-a trimis alţi omuleţi pentru ca să nu se simtă singuri, le-a promis că îi va binecuvânta mereu...dar pe ei nu i-a interesat nimic. Regelui nu i-a rămas decât să aştepte, şi să trăiască cu speranţa că într-o zi ei se vor întoarce acasă...

În caz că nu v-aţi dat seama, aceşti omuleţi suntem noi, împăratul este Dumezeu, fiul său este nimeni altul decât Isus Hristos...găsiţi voi concluzia, şi amintiţi-vă că Dumnezeu aşteaptă să vă întoarceţi de pe drumurile rătăcite, El este gata să vă ofere dragostea de care aveţi nevoie, El vă poate curăţa hainele de orice pată.