Mă bucur atunci când...

Mă bucur atunci când întâlnesc oameni care încă cred în Dumnezeu, oameni care atunci când le spui despre Dumnezeu se luminează şi îţi spun doar lucruri bune despre El, despre cât de bun şi minunat este Dumnezeu.


Mă bucur atunci când văd oameni care încă obişnuiesc să se roage, să meargă duminica la biserică sau  oameni care citesc Biblia, pentru că nu , nu este demodat să faci astfel de lucruri ci dimpotrivă este bine pentru suflet.

Mă bucur când întâlnesc oameni care nu au uitat să ofere ajutor, oameni care în ciuda tuturor greutăţilor din viaţa lor nu au încetat să zâmbească şi să spere , oameni care vor să ofere nu doar să primească.

Mă bucur atunci când văd oameni care nu au uitat ce înseamnă să fii om, oameni care nu te ignoră ci au grijă să te bage în cercul lor  de cunoştinţe , să te primească cu drag.

Mă bucur să aud oameni care vorbesc în public despre Dumnezeu fără să le fie ruşine pentru faptul că se numesc creştini, pentru că nimănui nu trebuie să îi fie ruşine pentru numele de creştin, ci dimpotrivă toţi acei care se numesc creştini ar trebui să fie mândri pentru că sunt copii ai lui Dumnezeu.

Mă bucur când dau de oameni care ştiu să folosească cuvinte frumoase gen: te rog, iartă-mă, şi înţeleg că tu trebuie să fii tratat cu iubire.

Mă bucur să văd astfel de oameni, vreau să fac parte din categoria lor şi sper că şi voi vreţi la fel, sau chiar faceţi parte din ei.

I am here

Au fost momente în viaţă în care oamenii m-au părăsit, momente în care aş fi vrut să mă duc să spun amărăciunea ce o aveam în suflet cuiva dar nimeni nu s-a arătat interesat. În acele momente mă duceam şi vorbeam cu Dumnezeu, El era acolo, nu era prea ocupat pentru a asculta gândurile mele poate chiar nesemnificative,nu era prea superior aşa încât să nu poată să stea lângă o persoană slabă ca mine, era acolo.
Azi , sunt înconjurată de persoane care mă ascultă şi îmi sunt alături, dar l-am lăsat la o parte pe cel care a fost lângă mine mereu la greu, şi nu ştiu de ce, pentru că Dumnezeu e tot aici...
Am realizat că stau şi sufăr după oamenii care pleacă din viaţa mea şi parcă aş vrea să cerşesc din atenţia lor, deşi tot ce am şi tot ce sunt vine de la Dumnezeu, nu m-am dus niciodată să cerşesc atenţia Lui, El mi-a oferit-o gratuit, cu toată dragostea , dar de multe ori l-am refuzat. 
Mi se pare sau mă duc după cine nu trebuie? 
Am oamenii care trebuie lângă mine, Dumnezeu ştie că îmi trebuie prieteni, familie, şi mi i-a trimis, de ce atunci cerşesc atenţia celor care au plecat?

Nu căutaţi atenţia oamenilor, căutaţi atenţia lui Dumnezeu, El e mereu acolo!

Dragostea la 14 ani !


De ceva timp mă macină, sau mai bine zis mă scoate din minți un subiect pe care am zis totuși că nu e treaba mea să îl discut, dar parcă ceva nu-mi dă pace.

Am ajuns să aud de la fete cu vârste cuprinse între vârste de 14-16 ani, că nu există iubire. Și acest lucru, sincer, nu mi se pare normal.
Adică serios acum, înțeleg că vine îndrăgosteala asta timpurie, și e senzația aia că iubești deși ai doar 13,14 ani, și ai face orice pentru persoana respectivă, și nu poți trăi fără ea dar chiar poți iubi în adevăratul sens al cuvântului la această vârstă?
Și mai ales, ce așteptări poți avea de la un băiat de 15,16, ani, ( pentru că bănuiesc, că din moment ce  fetele au această vârstă băieții pot avea maxim 18-19, ) care poate nu vrea decât să se distreze,  ori să aibă o prietenă, pentru că e la modă să ai una.
De ce fetele care abia au intrat în perioada adolescenței, vor o iubire din aia, gen :”Titanic”, deși e clar că așa ceva se întâmplă între doi oameni maturi, responsabili?

Iubirea nu o constituie acei fluturi din stomac, iubirea  e mai mult decât atât, și fără supărare, dar părerea mea este că iubirea pe de altă parte este și un angajament, și ar trebui să se pună accent pe ea la momentul potrivit, la vârstă potrivită.

Nu zic că nu trebuie să ai pe cineva, sau să îți placă de cineva, că vorba aia: ”inimii nu-i poți porunci”, dar zic că nu ar trebui să avem așteptări, ori să zicem, că nu există iubire.

Cum poți spune că nu există iubire dacă nu ai experimentat asta?
Este o diferență între a plăcea și a iubi, este o diferență între a fi îndrăgostit și a iubi, este o diferență între iubirea copilărească, imatură, și iubirea responsabilă, iubirea ce ține o viață.
Este o diferență între pasiune și iubire.


Cea mai bună definiție a iubirii peste care am dat se găsește în Biblie, în Corinteni 13:4,5,6,7
Dragostea este îndelung răbdătoare
Dragostea este plină de bunătate
Dragostea nu pizmuiește
Dragostea nu se laudă
Dragostea nu se umflă de mândrie
Dragostea nu se poartă necuviincios
Dragostea nu caută folosul său
Dragostea nu se mânie ( Dacă într-adevăr ai iubit o persoană sau o iubești nu ești mânios pe ea nici chiar dacă ți-a făcut foarte mult rău, nici chiar după ce vă despărțiți, nici chiar peste ani )
Dragostea nu se gândește la rău
Dragostea nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.
Dragostea acoperă totul
Dragostea crede totul
Dragostea nădăjduiește totul
Dragostea suferă totul

Aceste afirmații înumulțiți-le cu un infit, adunați-le de o mie de ori și aplicați-le în măsura în care puteți în viața voastră.
Asta e dragoste.

Am fost și eu ”îndrăgostită” la 14 ani , știu cum e, dar realizez acum, că nu a fost adevărata dragoste, a fost altceva.
Și mă consider o persoană deschisă la idei noi, dar chiar nu pot să cred că cineva de 14 ,15 ani zice că nu există dragoste, când o să vină un om de 50 de ani să îmi zică așa ceva, poate am să îl cred.

Așa că, sfatul meu, nu spuneți iubire la orice sentiment ce vă dă târcoale, și nu vă pierdeți timpul cu băieți care nu sunt de nasul vostru și care nu vă vor face decât să suferiți și să spuneți ”nu există dragoste”.
Dragostea adevărată există, și o veți întâlni la momentul potrivit cu persoana potrivită.



Related Posts Plugin for Blogger...