La, la, la, beautiful life!

Cumva, am scăpat de grija zilei de mâine. Nu ştiu cum am reuşit, dar mă simt altfel, parcă mi s-a luat o povară de pe inimă.Problema în sine nu este rezolvată, însă i-am dat drumul după mult timp în care am cărat-o în spate ca pe o povară, iar acum mă simt liberă. Dar, nu i-am dat drumul oriunde, ci am lăsat-o în braţele lui Dumnezeu şi mi-am pus în ordine sentimentele. Acum ştiu ce trebuie să fac, să aştept, toate lucrurile vor veni la timpul lor, şi sunt sigură că atunci când aceste clipe vor rămânea doar o amintire îmi voi da seama că erau atât de simple! De fapt, asta facem noi oamenii uneori, luam un lucru simplu şi îl desfacem în mii de bucăţele încercând să îl rezolvăm, însă nu reuşim decât să îi creştem gradul de dificultate.
Aşa că vă dau un sfat, viaţa este frumoasă, merită trăită (şi când spun merită trăită nu mă refer prin baruri sau discoteci, ci prin ochii inimii.)! Toate trec, iar grijile de azi, şi plăcerile se duc , ceea ce rămâne însă este rezultatul muncii tale.Lasă grijile, aruncă-le cât de departe poţi şi încrede-te din toată inima ta în Dumnezeu, nu vei regreta!
Viaţa este frumoasă nu lăsa grijile să te acapareze şi să vezi doar partea urâtă a ei.

Ai valoare în ochii lui Dumnezeu!

 " Ai valoare-n ochii lui Dumnezeu, pentru tine a murit Fiul Său, pe o cruce ca să fii mântuit, oricine ai fi de Dumnezeu eşti iubit!"

Am auzit de multe ori cuvintele :"viaţa nu este dreaptă" şi într-o zi mi-am pus întrebarea: "dar cine a zis că viaţa trebuie să fie dreaptă?" . 
Dacă viaţa ar fi dreaptă multe lucruri s-ar schimba şi nu cred că în bine.Oamenii îşi doresc ca totul să fie bine, acasă, la servici, la şcoală sau oriunde s-ar afla. Oricine îşi doreşte ca să aibă bani, să aibă prieteni buni, să aiba numai reuşite în viaţă, dar, dacă totul ar merge bine şi ar fi frumos, ar mai fi bucuria apreciată? 
Dacă să fii fericit ar fi ceva normal, ar mai exista iubirea, cea care implică sacrificiu şi suferinţă? Dacă nu ar fi lacrimi şi durere, de unde am şti ce înseamnă să simţi, să ajuţi, să ai milă?
Şi mai mult decât toate acestea, dacă oamenii ar avea parte doar de lucruri bune ce nevoie ar mai avea de Dumnezeu?

Am observat oamenii bogaţi, şi nu zic că toţi dar majoritatea dintre ei sunt egoişti şi dornici să strângă mai multă avere, sunt cu un aer din ăla de spui că eşti un nimic în ochii lor, şi de multe ori îi exclud pe alţii doar pentru că nu au un statut mai înalt.
Am mai observat şi faptul că aceşti oameni au de toate, tot ce le pofteşte inima, fericirea maximă, însă au sufletul gol şi de multe ori au inima frântă...


Vedeţi, viaţa este nedreaptă dar datorită acestui lucru suntem ceea ce suntem, datorită acestui fapt suntem puternici, ştim să ajutăm, să fim oameni, ştim cât valorează un zâmbet, ştim ce poate însemna o strângere de mână sau un cuvânt cald, ştim să iubim...
Nu fi trist, dacă nu eşti fericit aici, dacă ai necazuri, pentru că cel mai important lucru este faptul că oricine ai fi, ai valoare în ochii lui Dumnezeu, ai inima caldă şi chiar dacă sufletul îţi este rupt în bucăţi de lacrimi şi răni, el este totuşi perfect pentru Dumnezeu, care te iubeşte!

P.S. Şi cei bogaţi au valoare în ochii lui Dumnezeu!

Deci, luptă ! :)

"Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, vei găsi o cale, dacă nu, vei găsi o scuză" Frank Banks

Am dat întâmplător peste acest citat şi mi-a plăcut deoarece exprimă un mare adevăr.
De câte ori nu ne găsim scuze doar pentru a amâna un lucru sau pentru a scăpa de el?

Această amânare poate să pară bună pentru moment dar de fapt este chiar negativă pentru că ceea ce lăsăm pe mâine s-ar putea să nu se mai întoarcă şi să pierzi uşile ce erau deschise special pentru tine.

Dacă vrei cu adevărat să faci ceva îţi dai silinţa şi te ocupi, îţi faci timp chiar dacă de multe ori nu ai, faci sacrificii şi continui să lupţi.
Nu trebuie să renunţi, pentru că majoritatea oamenilor care au renunţat nu şi-au dat seama niciodată cât de aproape au fost de împlinirea visului lor. Deci, luptă! :)

Eu nu sunt, ei ar vrea să fiu...

De prea multe ori regret ceea ce am făcut şi mă gândesc cum să îndrept acel ceva, dar poate că a venit timpul să accept că sunt om şi greşesc, că nu voi fi niciodată perfectă şi că întotdeauna va exista ceva pentru care să îmi pară rău.Pentru că oricât de mult aş încerca să mă controlez va exista ceva ce îmi va scăpa...
Şi nu îmi doresc să fiu perfectă, însă unii oameni îmi cer prea mult şi văd în mine ceea ce poate eu nu sunt dar ei ar vrea să fiu.
Poate nu sunt nici măcar cum mă credeţi voi cei care mă citiţi dar nu-mi ascund adevărata identitate şi nici nu mint atunci când scriu, ci doar scriu ce cred, ce simt, ce îmi dictează inima sau raţiunea...
Sunt ce sunt...
Dacă ar fi să o iau după fiecare om fiecare m-ar vrea într-un mod diferit, dar eu nu pot să fiu decât aşa cum îmi doresc să fiu, tocmai de aceea lucrez la unele lucruri.

Să leg o rană

"De multe ori în urma mea, prin gestul meu necugetat,
Rănit-am oameni,
Dar nu prin arme sau cuțit, ci prin ceea ce-am vorbit,
Am dărâmat templul care trebuia zidit."



În sens opus

Ştii cum e atunci când lupţi împotriva valurilor şi nu reuşeşti să învingi? De fapt secretul reuşitei constă în a merge în aceeaşi direcţie cu valurile şi nu în sens invers. 
Tot aşa fac oamenii cu Dumnezeu, se plâng că El nu îi ascultă sau că nu este acolo prezent la necazul lor pe când ei merg împotriva Lui şi nu în acelaşi sens cu El.
Cum poţi fi trist sau dezamăgit de faptul că Dumnezeu nu este prezent în viaţa ta din moment ce tu ai ales să îl laşi deoparte şi să te lupţi cu El?