Detalii.

Uneori în mersul lor prin această lume, oamenii uită de detalii, ceea ce este păcat, pentru că micile detalii fac viaţa mai frumoasă.

Acele lucruri nesemnificative din ochii noştri de care se întâmplă să ne izbim în fiecare zi, sunt importante. Dar ştiţi când le vom observa ? Când nu vor mai fi acolo.

Credinţă la Londra

***I***
***II***
***III***

***IV***
Aerul rece de primăvară mă făcea să mă relaxez pentru prima oară în ultimele luni.Nici măcar nu mi-am dat seama că am fost atât de stresant "Poate ar fi cazul să mă detaşez" mi-am spus, "până la urmă e doar un vis".
La poartă opreşte un taxi , ceea ce înseamnă nimic altceva decât că familia Bee e aici."Off" suspin  în năuntrul meu," mătuşa Emma chiar trebuie să fie aşa bună cu toată lumea?"
O femeie şi o tânără coboară din taxi, alături de Emma şi Charlie.
-John, nu sta aici, treci şi ajută la bagaje, o aud pe mama strigând.
-Ok, zic plictisit.
-Casa voastră e foarte mare!
-O, stai să vezi şi curtea din spate, mă trezesc eu completând-o pe fata străină, fără să îmi dezlipesc ochii de la ea, ceea ce nu prea pare să o deranjeze.

...*...

Câteva ore mai târziu, o siluetă întunecată se mişca pe lângă poartă.Părul brunet, lung şi buclat îmi trezea curiozitatea într-un fel bizar.Ea era. Fata ciudată pe care Shan credea că am omorât-o.
-Ce cauţi tu aici?
-Ţi-am spus.Am nevie de ajutorul tău.
"Am nevoie de ajutorul tău"se auzea vocea ei în capul meu ca un ecou stupid.
-Ce naiba?! Ţi se pare că sunt o persoană sufletistă? Nu fac acţiuni caritabile!
Eram nervos, dar în ochii ei am văzut ceva ce m-a făcut să mă calmez.Îi era teamă.De cine? De mine? Sau de altcineva?
-Te rog, a spus luând o gură de aer de parcă cineva sau ceva ar fi fortat-o să respire.
M-am întors să plec, dar atunci am observat-o pe cealaltă.Cum să-i spun? Misterioasă, frumoasă şi sexi.Nici măcar nu-i ştiam numele.
-Nu te-a învăţat nimeni să nu tragi cu urechea la discuţiile altora?
Eram sarcastic.Însă ea a plecat de parcă nici nu m-ar fi auzit.Când a aruncat acea ultimă privire înapoi, ochii noştri s-au întâlnit, am tresărit.Acelaşi sentiment, aceeaşi privire. Teamă.
-La naiba, am spus şi am trântit cheile de la maşină de pământ.

 ...*...

Va urma...

Şi din nou leapşă.

Deci, le voi completa în ordinea în care le-am primit.

Mulţumesc BIANCA CHIFOR

1.Care a fost varsta la care ai descoperit ca Mos Craciun nu mai exista? 
Nu ştiu, cred că pe la 4-5 ani :D
2.Ce faci cel mai des in timpul liber?
citesc, mă uit la filme, stau cu prietenul.
3.Cum ar fi daca n-ar exista gravitatie?
Ciudat :D
4.Porecla ta
zuzu, bubico
5.Crezi in reincarnare?
Nu.
6.Cand te gandesti la copilarie ce iti aduci aminte primul lucru?
amintiri neplăcute pe care nu le doresc nimănui.
7.Crezi ca dragostea schimba oamenii?
Da.
8.Unde ti-ar placea sa calatoresti cu persoana iubita?
Oriunde :D
9.Descrie-te intr-un cuvant
Transparentă
10.Ce animal iti place?
îmi plac câinii mici:D
11.De ce te temi cel mai mult cand te gandesti la viitor?
de eşec.


1.Există oameni în viaţa ta,care au devenit un exemplu pentru tine?
Da. 
2.Crezi în prietenie?
Da.
3.Care e ultimul lucru care te-a făcut să râzi?
Iubitul meu jucând roluri prosteşti :D
4.Ce calitate te defineşte?
Sinceritatea 
5.Ce personaj din literatură(sau film) te reprezintă?
Cred că din film, Mandy Moore în rolul din A walk to remember
6.Lumina sau Întunericul.Care dintre ele a fost mai întâi?
Întunericul, adică lipsa luminii.
7.Ce te determină să îţi îndeplineşti un anumit scop?
Dorinţa de ajunge acolo.
8.Obişnuieşti să dormi după-amiaza?
Numai uneori în timpul şcolii.
9.În ce anotimp te-ai născut?
Primăvara
10.Ce ar putea distruge prietenia dintre două persoane?
Lipsa de comunicare, dezamăgirea.
11.Te consideri o persoană norocoasă?De ce?
Nu  pentru că nu cred în noroc. Cred că viaţa ţi-o faci singur, cu puţin ajutor de sus,. nu cred că există oameni norocoşi sau ghinionişti ci doar oameni care luptă să realizeze ceva şi oameni care nu o fac.

Mulţumesc Lxi

 
1.Eu niciodata....  
nu înjur (şi sper să nu se schimbe asta)
2.Eu mereu....
 oscilez între negativism şi optimism
3.Imi place sa....
 fac multe lucruri
4.Zambesc cand...
 văd ceva frumos, ceva amuzant, sau când sunt tristă şi cineva încearcă să mă facă să râd.
5.Cand ploua,eu....
 dacă nu mi se ia curentul sunt ok :D sau dacă am o carte bună.
6.Ador mirosul de...
iarnă
7.Daca astazi ar fi ultima mea zi,as...
 aş petrece-o lângă cei dragi
8.Super-puterea mea ar fi....
am ochi la spate :))
9.Cand privesc stelele ma gandesc la...
 la ceva nostalgic sau la Dumnezeu.
10.Cand sunt trist/trista ascult...
 nothing, nu e bine să asculţi muzică când eşti trist, mai ales de aia lentă :D aşa că cine o face să nu o mai facă :D
11.Mi-e teama de....
de mine, de viitor, de esec 

Mulţumesc Rox 

1. Iti place tara in care te-ai nascut?
Nu chiar, dar nici nu aş schimba-o-
2. Crezi ca parintii pe care ii ai sunt la inaltimea asteptarilor tale?
Nu, şi aici nu e vorba de mine, e poveste lungă.
3. Crezi ca tot ce scrii pe blogul tau ar putea fi o incurajare pentru cei care citesc?
Nu chiar tot.
4. De ce scrii pe blogul tau? Care este scopul?
Scriu pentru că am ceva de transmis.
5.Crezi ca Dumnezeu este prezent oriunde si ca El te vede in orice secunda?
Da.
6. De cand ai intrat in lumea blogurilor au fost postari care sa iti schimbe anumite convingeri, care te-au incurajat sau pur si simplu ai invatat ceva nou?
Am învăţat foarte multe lucruri noi prin intermediul blogurilor şi am cunoscut persoane care mi-au schimbat viaţa în bine şi în rău.
7.Raiul/Iadul pentru tine exista?
 Da din păcate pentru iad. 

 P.S.dacă vă mai sunt datoare  vă rog să mă anunţaţi



Ceai sau cafea?

Ceaiul poate să fie dulce, sau mai acrişor, dar mereu te linişteşte şi îţi oferă o senzaţie plăcută.Cafeaua, e amară de obicei. Şi de multe ori o bei pentru că te trezeşte.
Tot aşa sunt şi oamenii. Unii sunt dulci, acrişori care te liniştesc, iar alţii sunt amari, care te trezesc la realitate, sau te îmbibă cu amărăciunea lor.
Voi ce fel de oameni sunteţi?
Ceai sau cafea?

Imaginea este preluată de aici

Unde este Dumnezeu?

Din ce în ce mai mult oamenii nu-L mai simt pe Dumnezeu, nu-L mai găsesc nici măcar pe la biserică, totul a devenit aşa monoton. Dacă te duci să îi întrebi ce se sărbătoreşte de Paşti, de Crăciun nici că au habar.Oamenii au ajuns să meargă la biserică doar pentru că trebuie, sau doar pentru că fac parte dintr-o religie. Sfinţii au ajuns să fie puşi mai presus decât Dumnezeu. Într-o ţară care se numeşte creştină, care este plină de biserici şi de oameni credincioşi unde este Dumnezeu? Oare s-o fi ascuns pe undeva? Să ne gândim puţin, ceva nu este în regulă aici! Există biserici, există credincioşi, există sfinţi, dar unde este Dumnezeu? De ce nu-i mai simţim prezenţa? De ce? Pentru ca Dumnezeu nu este aici. Dumnezeu nu poate să fie într-un loc în care nu este bine venit. Şi de ce nu este bine venit? Doar sunt atâtea mănăstiri, atâtea case de rugăciune...


Oamenii nu mai au inimile curate, oamenii înjură, sunt plini de răutate şi vor ca Dumnezeu să îi asculte.Oriunde priveşti în jurul tău lumea  e plină de păcate, dar totuşi lumea e religioasă.
O să mai întreb odată: Unde este Dumnezeu?
Dumnezeu este acolo, lângă oamenii cu inima sinceră, lângă oamenii care nu sunt credincioşi ci sunt împlinitori ai Cuvântului.  Dumnezeu este lângă oamenii care fac voia Lui, care se silesc să caute Adevărul şi să îl urmeze. Dumnezeu este acolo unde se cheamă numele Lui, acolo unde oamenii merg la biserică ca se se întâlnească cu El.
Unde este Dumnezeu? Este chiar lângă tine, uită-te mai atent şi ai să îl găseşti.

Pictură.

Totul în jur e pustiu. Noaptea se aşterne uşor peste amintiri, peste credinţa ta şi peste dorinţele tale. Te lasă puterile, şi deodată se întunecă mai tare. Stelele nu se mai văd acum, cerul e sumbru. Nu mai vezi nici un viitor, nu mai ai nici o nădejde. Eşti singur. Oriunde priveşti e beznă totală. Nici o licărire de speranţă, doar dacă...nu, nu e posibil. Şi stai şi gemi în năuntrul tău, groaza de întuneric te cuprinde, dar apoi o voce te trezeşte la realitate, e vocea credinţei, ea îţi spune că te-ai rătăcit.Te trezeşti, te uiţi atent în jur, în faţa ta nu decât o pictură.O pictură veche ce inspiră teamă şi deznădejde, dar tu stai departe de ea, viaţa ta nu e aşa, viaţa ta e plină de lumină, iar dacă se întâmăplă să te rătăceşti şi te apucă groaza, nu dispera , nu eşti singur, Dumnezeu e cu tine!

Întrebări / Răspunsuri

Deci, Florea, nu s-a mulţumit cu leapşa, ce şi-o fi spus el nu ştiu, dar a ajuns înapoi pe la mine :)) aşa ca să nu stau degeaba :D

o să răspund doar la întrebări :D

1.Ce ai putea schimba la tara daca ai fii presedinte? 
Ar fi cam multe pe listă :D
2.Urmezi anumite principii in viata ? 
Da.
3.Te poti schimba pentru persoana iubita ?
Da, dacă ai voinţă.
 4. De ce?
Pentru că îţi doreşti să devii mai bun pentru acea persoană, o faci din iubire...cred:D
5. Ce te-a intarit in viata cel mai mult. 
Cred că scenele de care am avut parte în copilărie, m-au schimbat mult.
6. Ce ora ar trebui sa indice ceasul unui astronaut cand este pe luna?
 nu ştiu :)) no time ?
7. De ce se sterilizeaza acele pentru injectiile letale? 
 habar nu am
8. Cum a fost creeat Universul? 
La cuvântul lui Dumnezeu
9.Crezi in extraterestrii ? De ce ?
Nu.Pentru că nu există :))
10.Cum crezi ca arata acestia ?fara sa te inspiri din filme . 
Nu ştiu, poate invizibili?
11.Daca suntem pe o strada fara iesire, nu se poate iesi pe la intrare?
Păi ori e fără ieşire ori are ieşire. Fără ieşire ar însemna să nu existe pe nicăeiri ieşire nici pe la intrare.
12.De ce atunci cand suntem in masina si nu gasim ceva oprim radioul?
Totă lumea face asta?
13.De ce deschidem gura cand ne uitam la un acoperis?
Asta chiar nu ştiu:))
14. De ce 1+1=2 ?
Pentru că aşa e logic şi matematic.

Premiu & Leapşă


Am primit un premiu de la rosia_lady  şi de la Vioreld
Mulţumesc frumos la amândoi.


Reguli:
1. Posteaza imaginea Liebster Blog Award
2.Spune 11 lucruri despre tine
3. Raspunde la intrebarile adresate de cel care te-a nominalizat si formuleaza un set nou de 11 intrebari pentru cei pe care ii nominalizezi
4. Nominalizeaza 11 persoane (+link) care sa realizeze acest tag
5. Mergi pe pagina lor si anunta-i
6. Nu da tag-ul inapoi !
 
Deci, să încep cu 11 lucruri despre mine :
  1. îmi place să ascult ploaia, 
  2. cred că există suflete pereche, 
  3. îmi plac căţeii mici, 
  4. ascult muzică simfonică, 
  5. sunt orgolioasă,
  6.  îmi place pizza,
  7.  nu ştiu să dansez,
  8. îmi place să cânt, 
  9. colecţionez felicitări,
  10. nu cred în dragoste la prima vedere, 
  11. sunt realistă, 
Întrebările adresate de rosia_lady
1.Unde ai vrea să îţi petreci vacanţa ideala?
 La mare.
2.Ceai sau cafea?
Ceai.
3.Care este citatul tău preferat?
Nu am un citat preferat din cauză că îmi plac foarte multe.
4.Care este mijlocul de transport în comun pe care îl foloseşti cel mai des?
Autobuzul
5.Ce culoare au ochii tăi?
Verzi :D
6.Un lucru interesant despre tine.
Sunt ciudată.
7.Trei cuvinte care te caracterizează.
Îcăpăţânată,
Loială,
Sinceră 
8.Serialul preferat?
nu-i ştiu numele  
9.Care este povestea ce îţi plăcea cel mai mult când erai copil?
Cenuşăreasa cred:D
10.Trei lucruri care te fac fericit.
Dumnezeu,
Persoanele dragi,
Atingerea obiectivelor 
11.Desertul preferat?
Prăjitură cu ciocolată
 
Şi întrebările de la Vioreld 
 
1. Ti-ar fi placut sa ai alt nume ?
Poate.
2.Ce varsta doresti /a-i dori sa ai in acest moment ?
3 ani
3. Ce amintire te leaga de copilarie ?
mai multe...
4. Ce pozna ai facut cand erai copil ?
nu prea făceam pozne :d
5. Ce crezi ca te determina sa reusesti in viata singur/a ?
Depinde, singură fără oameni, sau fără Dumnezeu? Pentru că fără oameni m-ar determina să reuşesc. scopul, ambiţia, visele, dar fără Dumnezeu încercările mele ar fi în zadar.
6. Ce iti place sa faci in timpul liber ?
Citesc, dorm, plimbări în aer liber, muzică, filme, etc.
7.Ce genuri de muzica asculti ?
Ascult cam orice, în afară de manele.
8.Crezi in horoscop ?
Nu. Dar, sunt unele descrieri care chiar se potrivesc.
9.Care sunt persoanele cu care te intelegi cel mai bine ?
Cel mai bine mă înţeleg cu prietenii mei.
10.Esti o persoana calma(rabdatoare) ?
Nu, dar lucrez la asta.
11. Iti place sa stai pana noaptea tarziu cu prietenii ?
Da, de ce nu?

Aşa, întrebările puse de mine celor care vor prelua leapşa.
1.Când ai râs ultima oară?
2.Urmezi anumite principii în viaţă?
3.Crezi că dragostea schimbă oameni? 
4. De ce?
5. Porecla ta din copilărie.
6. Cele mai frumoase amintiri.
7. Ce crezi despre prietenii virtuali?
8. Crezi în viaţa de după moarte?
9.Cele mai mari calităţi ale tale.
10. Descrie-te într-un singur cuvânt.
11.Descrie persoana care ţi-a dat leapşa într-un singur cuvânt.


Şi nominalizarea de persoane :D 
Rox,

Aceasta leapşă nu este obligatorie, dacă nu doriţi să o faceţi e ok.
 

Mulţumesc pentru amintiri

A.C.
Mulţumesc pentru că mi-ai arătat că viaţa nu e la fel fără puţină nebunie, pentru optimismul şi curajul tău, pentru că ai ştiut să mă asculţi şi să mă sfătuieşti. Mulţumesc pentru acele cuvinte pe care nu le voi uita niciodată :" Tot răul spre bine"

A.G.
Mulţumesc pentru că ai ştiut să-mi redai bucuria, pentru că m-ai acceptat cu bune şi rele şi ai ştiut să îmi fii alături într-un fel tăcut. Mulţumesc pentru copilăria regăsită în tine, pentru anii de liceu petrecuţi împreună şi te rog să nu uiţi vorba noastră de copii "hai că suntem belle tu"

C.S.
Mulţumesc pentru sfaturile tale, pentru clipele petrecute împreună, pentru că m-ai ajutat să merg mai departe şi să trec peste problemele vieţii, ai fost ca o soră mai mare pentru mine şi aşa îmi vei rămâne şi în amintiri. Mereu voi ţine minte vorbele tale, una dintre ele este "Când cineva îţi spune ceva, tu nu lua tot, ia numai acele cuvinte care îţi sunt de folos."

M.T.
Mulţumesc pentru copilărie, pentru că ai rămas lângă mine când alţii m-au uitat.Pentru zilele în care ne plimbam fără griji înconjurând tot oraşul.

M.P.
Mulţumesc pentru loialitatea pe care ai arătat-o faţă de mine, pentru planurile copilăreşti pe care le făceam şi le puneam în aplicare împreună.Mulţumesc pentru amintirile din ultima vară, pentru scrisori şi vorbe de suflet.

R.R.
Mulţumesc pentru atenţia ta, pentru orele pe care le-ai petrecut încercând să-mi întelegi durerea. Mulţumesc pentru că m-ai ajutat să mă apropii de Dumnezeu şi să pricep anumite lucruri, pentru amintirile din liceu. N-am să uit ce mi-ai spus odată :"Ţi-e frică de viitor? Oricum o să vină"

F.D.
Mulţumesc pentru că mă accepţi aşa cum sunt, pentru că mă înţelegi şi eşti lângă mine.Mulţumesc pentru că datorită ţie am ajuns până aici şi am acceptat multe lucruri.Mulţumesc pentru că mă faci să văd ce e bun şi rău în mine , că nu mă laşi să mă izbesc de ziduri fără să mă anunţi.

M.P.
Mulţumesc  pentru tot ce mi-ai oferit, şi ştii ce? Aveai dreptate "dacă eşti bun eşti luat drept prost"

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că v-a lăsat pentru o vreme în viaţa mea, îmi pare rău că nu pot întoarce timpul, să retrăim acele momente.
Iar celor care încă sunt lângă mine le doresc să nu plece niciodată.

Mulţumesc pentru amintiri
sunt fericită să le păstrez în sufletul meu.

O umbră de adevăr

  • Viaţa e ca o floare, în clipa asta eşti mai frumoasă ca oricând, şi în următoarea clipă te suflă vântul.
  • Şi cerul se bucură când un păcătos se întoarce la Dumnezeu.
  • Bucuria vine din lucruri mărunte, păcat însă că oamenii nu observă decât lucrurile mari.
  • Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii, dar câţi dintre oameni îl iubesc pe Dumnezeu?
  • Copii sunt întruchiparea inocenţei şi a bucuriei
  • Când ai persoane dragi lângă tine nu te mai simţi singur.
  • Oamenii sunt păcătoşi, Dumnezeu e sfânt şi totuşi ei au curajul să îl judece. Cu ce motiv? Că El nu face lucrurile bine din punctul lor de vedere.Dar există o problemă, şi anume că oamenii nu-şi dau seama că Dumnezeu ştie să îşi facă bine treaba pe când ei nu şi-o fac pe a lor.
Şi o melodie minunată care sper să vă placă.


Tu, da tu!

Tu, da, tu, cel care stai acolo ascuns într-un colţ de lume, cel care spui că nimeni nu te cunoaşte cu adevărat, tu, cel caruia i s-a mai închis o uşă îndreaptă-ţi privirea către cer şi zâmbeşte. Cerul e senin azi, de ce te împovărezi cu aşa multe griji? De ce stai acolo şi priveşti uşa aceea închisă şi toate problemele tale, de ce oare nu te uiţi înspre  cealaltă uşă, aceea care stă deschisă şi te aşteaptă!

Tu, da tu, cel care nu mai ai credinţă şi nu mai aştepţi nimic bun ca să se întâmple în viaţa ta, nu mai sta acolo închis în propria tristeţe , deschide-ţi inima şi ascultă, Cineva te cheamă să-ţi dea eliberare...

Tu, da tu, cel care ai tot ce îţi trebuie şi eşti mulţumit, nu sta acolo deoparte privind la alţii cum se chinuie, du-te  şi ajută-i, căci şi tu ai să ai cândva nevoie de un suflet bun.

Respiră...

Sunt clipe în viaţă în care ai vrea să laşi tot restul lumii undeva departe şi să fii doar tu cu gândurile, sentimentele şi amintirile tale...
Sunt zile în viaţă în care soarele amorţeşte şi cerul este atât de întunecat încât crezi că niciodată nu o să mai fie lumină...
Sunt ceasuri în viaţă în care cei dragi nu te mai pot ajuta iar tu nu vrei să îi mai asculţi...
Sunt săptămâni  în care totul e monoton şi fără speranţă...
Sunt luni de zile în care rămâi neînţeles de nimeni...
Sunt ani ce trec fără ca nimic să se schimbe...

Când dai de aceste lucruri, nu te panica, respiră, Cineva e lângă tine şi te ajută să mergi mai departe, iar astfel clipele acelea se duc şi soarele apare mai puternic ca niciodată.

Vă recomand acest articol, merită citit!

Cutiuţa cu idei 8

NOTA! Cutiuta cu idei este o rubrica aparte, in care voi scrie citate, poezii, sau orice imi trece prin gand, si voi scrie atunci cand voi simti deci nu are o zi anume.Sper sa va placa!


 Rămâi singur

Anii din viaţă se duc,
Şi îi pierzi mereu,
Rămâi singur cuc,
Fără Dumnezeu.

Rămâi fără prieteni,
Fără bani, fără maşină,
Fără nimeni,
Care să te ţină.

Viaţa ţi se pare fără rost,
Sufletul, îl uiţi tot timpul,
De parcă nici nu ar fi fost,
Călătorind ca vântul.

Dragoste, pace, iertare
Pentru tine nu există,
Şi când auzi ultima chemare,
Îţi iei o altă pistă.

Nu vrei să te opreşti acum?
Să pui hotare-n viaţa ta?
Eşti singur iar pe drum,
Şi mai târziu vei regreta.


Credinţă la Londra

***I*** aici
***II*** aici

***III***

Londra

Visasem din nou acelaşi vis, sau poate l-aş putea numi coşmar căci mă chinuia teribil.Era noapte eram în centrul oraşului iar o împuşcătură puternică s-a auzit. O simţeam şi acum.Mă îngrozea.Iar mai apoi bărbatul acela stând acolo şi cerându-mi ajutor.De ce oare n-am făcut-o?Ah! Eram plin de nervi.Cineva! Cineva trebuie să-mi fi înscenat acest lucru.Ce s-o fi întâmplat oare cu acel om? Şi dacă l-am împuşcat eu? Nu, nu, John, scoate-ţi ideea aceasta din cap, tu nu ai putea face aşa ceva.Dar chiar atunci când încercam să mă liniştesc, un alt gând mi-a trecut prin minte: "Dar fata de ieri?"
-Off, Doamne! Nu mai suport! am strigat fără să îmi dau seama. Uşa se deschise şi mama intră în cameră neliniştită.
-John, eşti bine?
-Da, sunt ok.
-Nu vrei să cobori? Musafirii noştri vor ajunge curând, spuse ea iar pe faţa ei se citea entuziasmul. "Ce mare lucru?" mi-am zis, "sunt doar prietenii de familie ai Emmei şi ai lui Charlie".

...*...

Lena cercetă fulgerător gara dar nu era prea încântată de peisajul pe care îl avea în faţă, însă spre deosebire de ea, Mona, mama ei se bucura din plin de priveliştea uimitoare.Anii din viaţa ei o făcuseră mai calmă, mai mulţumitoare, şi, deşi boala o punea deseori la pat ea nu înceta să zâmbească.Desigur mai avea şi zile în care se pierdea din cauza fricii şi dispera, înă Lena avea grijă să o liniştească. La cei 50 de ani ai săi, Mona părea mult mai în vârstă, cu toate că ea nu recunoştea acest lucru.

-Deci, mergem? 
-Mami, stai, nu te grabi, doar ştii că nu te las să mergi atâta drum pe jos, vom lua un taxi, veni replica Lenei.

...*...

Va urma...

Nu sunteţi singuri!

Mă văd nevoită să scriu despre singurătatea ce ne înconjoară. De ce? Pentru ca observ că tot mai mult oamenii se simt singuri. Şi când spun că oamenii se simt singuri nu mă refer la acei oameni care nu au pe nimeni lângă ei, ci mă refer la persoane care au familia întreagă aproape şi totuşi se simt singure. Am întâlnit şi am fost una dintre acele persoane care deşi avea oameni dragi lângă ea , oameni care o iubeau cu adevărat, spunea " nimeni nu mă iubeşte".

Şi vin acum şi vă pun o întrebare: de ce credeţi că se întâmplă aceste lucruri?
De unde apar aceste gânduri? De ce oamenii se simt singuri deşi au persoane dragi lângă ei? De ce nu se simt iubiţi?

Cred că răspunsul nostru se împarte în 2.
1.Pentru că nu ştim să le arătăm celor care au  nevoie de noi că nu sunt singuri, că îi iubim şi suntem cu sufletul lângă ei. Nu ne facem timp să îi ascultăm, să le oferim o îmbrăţişare, o vorbă bună.
2. Pentru că în afară de dragostea şi atenţia celor din jur avem nevoie de dragostea şi atenţia lui Dumnezeu. Dacă nu-L avem în inima noastră atunci viaţa ne este goală, şi ne simţim singuri, ne simţim slabi...

Dragi oameni, nu contează ce vârstă aveţi, fiecare are momente când se simte singur, dar nu uitaţi un lucru , nu sunteţi singuri, nu aţi fost şi nici nu veţi fi, pentru ca Cineva acolo sus vă ţine de mână şi vă veghează fiecare pas!

Idei personale.

Am încetat să mai caut oameni, locuri pe care nu le voi mai regăsi niciodată!
Am încetat să mai cred în vorbele goale spuse fără rost...
Oamenii chiar se schimbă, partea rea este că de cele mai multe ori nu-i mai recunoşti nu pentru că s-au schimbat în bine, ci în rău, partea bună? Mai rar aşa ceva!

Vă recomand acest articol , merită citit!

Credinţă la Londra

 *** I ***  aici

 ***  II  ***

Londra

- Omule, te-ai tâmpit la cap? Cum să o omori? Pentru ce? Pentru bani? Nu fă prostia asta John, o să te coste mult! Ai un cap, foloseşte-l! Spunea Shan nervos.
-Destul, Shan! Ştiu foarte bine ce am de făcut, am spus împingându-l.
-Calmează-te omule, încerc să te ajut, eu nu sunt inamicul tău, ok Johnny?
Clocoteam în năuntrul meu de mânie şi de teamă.Eram confuz.Nu ştiam dacă trebuie să îi spun prietenului meu adevărul sau nu. Era Shan, amicul meu din copilărie, ştiam că mă pot baza pe el dar totuşi, unele lucruri nu erau gata pentru a ieşi la iveală.
Vocea lui, gravă mă smulse brusc din gândurile mele:
-John! Cu tine vorbesc!
-Da, Shan, e ok, am zis plictisit şi am plecat neştiind încotro mă îndrept.
                                                               
 ...*...

Manchester

Când urcă ultimul pasager, Lena îl privi  cu o curiozitate maximă fără ca măcar să îşi dea seama.Acesta la rândul lui îi întoarse privirea şi îi zâmbi dar ea nu avea de gând să îi acorde atenţie.Poate în alte circumstanţe l-ar fi invitat să ia loc lângă ea, pentru că stătea în picioare , dar acum nu dorea decât să uite tot, să se elibereze de gânduri şi de durerea ce îi cuprinsese inima.
-Eşti bine draga mea? o întrebă femeia
-Da mami, culcă-te la loc, îi răspunse Lena afişând un zâmbet mare cum obişnuia ea să facă, dar gândurile îi fugeau departe, la copilăria ei, la toate amintirile cu cei dragi...
"Opreşte-te! Eşti prea sentimentală" şi-a spus ea în gând.Şi luându-şi un carneţel a început să noteze "Londra=? Manchester = trecut"
Când trenul a oprit Lena era calmă, şi fără nici o reţinere s-a dus şi i-a îmbrăţişat  pe Emma şi  Charlie, prietenii lor de familie pe care  îi considera ca nişte unchi  deoarece erau  de aceeaşi vârstă cu Mona, mama sa.

...*...

Va urma...

Testamentul

Când s-a ridicat de pe scaunul vechi acesta a  scârţâit uşor, bătrânul fără să stea prea mult pe gânduri a luat o foaie de hârtie şi cu mâna tremurândă a început să scrie versuri.

"Soţiei mele, îi las toată dragostea mea. I-aş da inima dar nu mai pot căci deja îi aparţine.
  Fiului meu, îi înmânez jurnalul, gândurile şi sfaturile mele, cu dorinţa ca acestea să îl călăuzească în viaţă. Ei... şi cam atât. Sufletul meu, îl încredinţez în mâna lui Dumnezeu. Altă avere nu mai am, cu nimic am venit, cu nimic plec."

Oamenii adună multe în viaţă, dar când pleacă , o fac la fel cum au venit, cu mâna goală. Se duc în veşnicie numai cu viaţa lor de până atunci. Dacă eşti bogat material  aici pe pământ poţi scrie multe în  testament , dar acolo când te vei prezenta înaintea lui Dumnezeu nu vei putea scrie decât dacă eşti bogat sufleteşte.

Credinţă la Londra

*** I ***


Londra, 12 septembrie 


Străzile oraşului erau pustii la ora 00:45; luminile pâlpâiau fiind gata să se stingă. O împuşcătură puternică s-a auzit  şi când m-am întors n-am văzut pe nimeni, exceptând omul ce era căzut şi plin de sânge la picioarele mele.
-Aju-tor! a strigat el către mine, dar eram speriat şi singura voce din capul meu striga din toată puterea "Fugi!" şi asta am şi făcut, am fugit.
...*...

Manchester 
6 luni mai târziu

-Facturi, totul e plin de facturi! a ţipat femeia în vârstă de 50 de ani ce stătea întinsă pe pat.
-Mami, linişteşte-te! Vom găsi o soluţie. Ne împrumută careva, dar tot nu văd ce rost ar avea să plecăm la Londra, zise fata.
-Lena, draga mea, ştii bine că nu mai putem continua aşa, spuse femeia cu o voce blândă, trebuie să mergem acolo; Emma şi Charlie ne-au promis că ne vor găzdui ei până îţi găseşti tu ceva de lucru şi poate o gazdă. Ştii bine că nu mai putem sta aici, nu avem bani, eu nu mai pot lucra din cauza bolii iar pe tine te-au dat afară. Ai uitat? Off, dacă tatăl tău ar fi fost aici, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.
-Gata mami, linişteşte-te. Ne vom descurca. M-am rugat pentru acest lucru. Şi ştiu că Dumnezeu ascultă rugăciunea.
-Lena, Lena, bine că măcar credinţa nu ne-a părăsit.

 ...*...
-Aşadar , până la urmă pleci.
-Da, mama spune că ne va fi mai bine la Londra.
-Iar tu? Tu ce spui? 
-Nu ştiu ce să spun Tony, eu aş vrea să rămân aici, am 24 de ani, am stat aici toată viaţa, am copilărit  aici, am avut parte de prima dragoste, aici am înţeles că Dumnezeu există, că mă înconjoară  cu dragostea Lui, mi-e greu să mă despart de aceste locuri, de amintire, de tine. Tu care mi-ai fost un prieten minunat...
Şi zicând aceste lucruri l-a îmbrăţişat  mai strâns ca niciodată , lacrimi multe erau pregătite să îi cadă pe obraz dar nu a plâns. Era o femeie puternică şi nu avea de gând să-şi arate slăbiciunile  în faţa lui Tony. Vroia ca să-i rămână în amintire exact ca până acum, veselă, hotorâtă şi încrezătoare în Dumnezeu, "Nu plânge Lena , fii tare" şi-a spus în gând şi luându-şi  râmas bun de la el a continuat cu făcutul bagajelor.

 ...*...

Va urma...

Stropi de ploaie...

Stropi de ploaie cad peste sufletul ce tânjeşte după iubire şi atenţie, dar nimeni nu îl bagă în seamă, numai ploaia şi vântul adie uşor înspre el.
El plânge.
Lacrimi amare se revarsă peste tot în jurul lui, dar cei din jur nu pot vedea acest mic detaliu. Şi când oamenii nu-ţi simt durerea şi nu te sprijină iar sufletul se sfarmă în bucăţele mici ce să faci? Unde să te duci după ajutor?

"Îmi ridic ochii spre munţi...
De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul  îmi vine de la Domnul,
care a făcut  cerurile şi pământul"
Psalmul 121: 1,2

De ce ţi-e frică?

De ce ţi-e frică?
După întuneric răsare mereu soarele, cel care luminează până şi cel mai sumbru colţ al lumii.
De ce ţi-e frică?
Nu crezi că răul nu are valoare? El este mare numai atunci când tu crezi în el. Fără teama ta el nu mai există.
De ce ţi-e frică?
Nimeni nu poate să-ţi facă vreun rău, pentru că tu nu eşti singur. Umple-ţi sufletul cu iubire şi lasă inima să radieze de fericire. Asumă-ţi riscuri. Schimbă ceva, dar în bine.
De ce ţi-e frică?
Nici oamenii mari nu ar fi ajuns aşa sus dacă nu ar fi riscat, dacă nu ar fi dorit, dacă nu ar fi visat, dacă nu ar fi încercat!