O leapşă a iubirii.

Am primit o leapşă a iubirii de la @nk@ şi ar cam trebui să o fac că iar adun datorii :))

1.Din punctul tau de vedere ce inseamna a fi indragostit?
A fi îndrăgostit pentru mine înseamnă acei fluturi pe care îi ai în stomac, şi starea de fericire, de a sări în sus şi de a lua pe toată lumea în braţe, de parca ai fi cucerit lumea, acel entuziasm, sentimentul că eşi în siguranţă şi iubit...

2.Atunci cand esti indragostit/a, cat esti dispus sa lasi de la tine ca relatia sa mearga?
Depinde. De obicei las mult de la mine, dar anumite lucruri nu le pot trece cu vederea.

3.Ce conteaza mai mult pentru tine intr-o relatie, vorbele sau faptele?
 Cred că mai mult decât vorbele contează faptele însă ar trebuie să existe amândouă şi să fie echilibrate pentru a exista înţelegere.

4.In momentul cand te aflii intr-o relatie, pana unde ajunge gelozia ta?Pe o scara de la 1 la 10?
Aş zice 9.5

5.Cum reactionezi cand vezi o alta fata flirtand cu iubitul tau?
 Urât. 

6.Care este din punctul tau de vedere cel mai romantic loc pentru a avea parte de primul sarut?
Sincer cred că oriunde atât timp cât eşti cu persoana pe care o iubeşti.

7.Dar prima noapte de dragoste?
Asta e cu pretenţii, dar sunt secrete deci ssshh  :-$

8.Care ar fi cea mai buna locatie pentru o escapada cu iubirea vietii tale?
Oriunde numai să fim singuri :D

O poate lua cine doreşte :)

Cutiuţa cu idei 7

 NOTA! Cutiuta cu idei este o rubrica aparte, in care voi scrie citate, poezii, sau orice imi trece prin gand, si voi scrie atunci cand voi simti deci nu are o zi anume.Sper sa va placa!



Trandafirul

Frumos şi mândru de sub soare,
Răsare azi ca-n fiecare an,
Un trandafir, cu a lui splendoare,
Ce-i fără limită, ca un ocean.

Iar dincolo de el, cu paşi înceţi,
Se-ndreaptă un cavaler voios,
Cu ochii aţintiţi ca două săgeţi,
Întinzându-şi mâna cu prisos.

O floare minunată el alege,
Pentru iubita lui cea elegantă,
Căci dorinţele ei sunt lege,
Pentru inima sa înflăcărată.

La fel ca-n fiecare an trecut,
Aşează tremurând trandafirul,
La geamul ei de nimeni  neştiut,
Să i se împlinească iar destinul.

Dar în zadar, căci fata nu-l iubeşte,
La fel c-an fiecare an cu amar
Un mândru trandafir se ofileşte,
Părăsind al vieţii  scurt hotar.

...de ciocolată...

Astăzi am primit ceva frumos de la B.D. (mulţumesc B.D ) şi anume această imagine care ne arată că din când în când ar trebui să le spunem celor din jur cât de mult înseamnă pentru noi şi să îi preţuim. De aceea îi mulţumesc frumos lui B.D. pentru aceasta mică amintire şi de asemenea pentru mesajul transmis atât de imaginea primită cât şi de postarea ei. Mai departe aş vrea să dăruiesc şi eu acest " ceva frumos" unor persoane de aici care înseamnă mult pentru mine:
http://deneinteles.blogspot.com/
http://dance-florin.blogspot.com/
http://life-anamaria.blogspot.com/
http://devorbacuviata.blogspot.com/
http://viziunidinviata.blogspot.com/
http://coltulcumuzica.wordpress.com/

Şi pentru că astăzi este şi ziua mea, am să vă invit pe toţi la bombonici


Cerul a zâmbit pentru tine!

Să nu uiţi că azi nu este doar o zi întâmplătoare, azi cerul a zâmbit pentru tine iar tu la rândul tău ar trebui să-ţi acorzi câteva minute în care să simţi bucuria, căci ea nu este destinată celor din poveşti ce trăiesc până la adânci bătrâneţi , ea îţi este destinată ţie şi sufletului tău.
Ce mai aştepţi? Nu te-ai săturat să vezi în fiecare zi oameni cu frunţile încreţite şi părul cărunt de la prea multă supărare şi stres? Oameni grăbiţi ce aleargă zi de zi spre nicăieri hotărâţi să strângă cât mai mult dar fără să adune mai nimic.Ploi cu stropi rece, dorinţe neîmplinite şi toate pe o vreme pustie...Acum, e momentul să iei o gură de aer, să te opreşti şi să faci ordine în viaţa ta, acum e momentul să laşi bucuria să-ţi inunde sufletul, acum şi nu mâine, şi nici poimâine...
Şi nu uita: Azi cerul a zâmbit pentru tine!

Nu.niciodată.

Uneori lucrurile nu sunt cum am vrea noi să fie şi poate atunci ne pierdem speranţa şi nu mai vrem să luptăm, şi totuşi trebuie să existe şi ceva bun la mijloc...
Ce faci atunci când simţi că nu faci decât să greşeşti? Ce faci atunci când nu ai cum să te opreşti deşi ai vrea, deşi ar trebui?
Ce faci atunci când te saturi de viaţă şi de toată cruzimea ei? Renunţi ?
Nu... niciodată.

Îţi faci timp să te rogi?

Poate că tu nu pui preţ pe rugăciune, sau pe ceea ce implică o convorbire sinceră cu Dumnezeu, dar ştiai că sunt oameni care se bazează pe acest lucru? Ştiai că rugăciunea aduce speranţă şi linişte în suflet? Nimeni nu te poate înţelege mai bine ca Dumnezeu, păcat însă că El nu este aici în persoană ca să stea de vorba cu tine, poate acestea sunt gândurile pe care le ai uneori, însă Dumnezeu este lângă tine prin rugăciune şi chiar dacă nu-L poţi vedea îi poţi simţi alinarea. Nimeni nu leagă rănile mai bine ca El .Şi totuşi, îţi faci tu timp să te rogi? Sau consideri acest lucru ca fiind unul nu prea important, uneori mai uiţi iar alteori poate îţi zici că Dumnezeu nu te aude. Nimic mai fals. Dumnezeu aude şi vede totul, până şi gândurile tale, aşa că de ce nu ai veni să stai un pic de vorbă cu El? De ce nu i-ai spune ce ai pe suflet? Nu ai vrea să ştii că există cineva care îţi poate da chiar mai mult decât poţi tu cere sau gândi? Sau poate îţi spui " nu e adevărat, eu m-am rugat şi El nu mi-a dat ce i-am cerut" dar oare a fost voia Lui ceea ce tu i-ai cerut? Sau poate răspunsul a fost " mai aşteaptă". Nu te înşela, Dumnezeu ascultă rugăciunea şi răspunde la vremea Lui , după cum îţi este ţie mai bine , însă tu îţi faci timp să stai de vorba cu El?

Oamenii dragi...

Şi te gândeşti uneori să înfrunţi trecutul şi toată lumea de care ai avut parte, toţi oamenii pe care i-ai iubit şi au fost zi de zi lângă tine, te hotărăşti să păşeşti înspre viitor şi să-ţi alungi amintirile fără să ştii că vine o vreme în care toţi oamenii dragi reapar în viaţa ta ca nişte stropi de ploaie.Atunci ţi se frânge inima şi ai vrea să te întorci dar ce faci când nu se mai poate?
Zilele acestea mi-am dat seama că o persoană care îţi este dragă, care a fost mereu lângă tine rămâne acolo chiar dacă uneori timpul şi distanţa vă despart.Un prieten adevărat nu e acela pe care îl ai zilnic lângă tine, ci acela cu care te întâlneşti peste ani şi chiar dacă nu aţi mai vorbit poate deloc, totuşi povestiţi şi vă daţi aceeaşi îmbrăţişare cu dragoste ca şi înainte.Acela a cărei voci te bucuri să o auzi chiar şi după ani buni de distanţare. Iar trecutul rămâne mereu undeva în tine şi din când în când se reîntâlneşte cu prezentul amintindu-ţi de cine erai odată...

P.S.
Oamenii dragi nu pleacă niciodată de lângă noi, pentru că oricat de departe ar fi ei sunt lângă sufletul nostru, mereu vor fi.

De ce trăieşti?

Îmi aduc aminte nişte versuri care sună cam aşa :
 " Dacă vreodată în această lume
   Te-n trebi de ce trăieşti
   Un tainic glas îţi va răspunde
   Să lupţi, să speri şi să iubeşti"

Nu ştiu autorul din păcate însă ştiu că sunt momente în viaţă când fiecare persoană ajunge să îşi pună această întrebare, să îşi găsească un ţel, un vis sau nişte principii pe care să le urmeze. Nu ştiu câţi dintre voi s-au întrebat de ce trăiesc sau câţi dintre voi au găsit cu adevărat răspunsul, dar cred că cel mai corect răspuns este acela că oamenii au fost făcuţi pentru veşnicie iar viaţa pe acest pământ este doar puntea pe care suntem nevoiţi să trecem pentru a ajunge la destinaţie.Mulţi oameni îşi pun nădejdea şi speranţa în această lume şi uită adesea răspunsul la această întrebare. Însă cînd vom ajunge la finalul acelei punţi , când va trebui să păşim dincolo ne vom putea dezlipi de această lume? Nu trebuie să uităm că aici suntem doar călători iar adevărata casa ne aşteaptă, suntem noi  pregătiţi pentru ea? Eşti tu pregătit/ă pentru ea?

Ca pentru sărbători...

Am să încep prin a-mi cere scuze pentru că n-am mai reuşit să trec pe la voi la fel de mult cum o făceam înainte, mă refer la persoanele pe care le urmăresc de mai mult timp. Au fost mai multe motive pentru care am cam abandonat această căsuţă virtuală, sper totuşi să revin în forţă.
Mulţumesc celor care au trecut pe la mine cu gânduri bune de fiecare dată deşi eu pe la ei n-am prea dat, sper să mă revanşez. Chiar intram şi îmi ziceam că sigur nu găsesc comentarii din moment ce au am tras chiulul dar găseam destule şi mă bucuram.
Mulţumesc şi celor care mă citesc fără să îmi zică prea multe, şi sper totuşi să vă fiu de folos prin ceea ce scriu.
Lipsesc pe timpul vacanţei, aşă că vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi, şi să nu uitaţi ce sărbătorim de fapt, iar după aceste sărbători să ne revedem cu bine! :)

Cred, pentru că simt.

"Cred în Dumnezeu aşa cum cred în răsăritul soarelui.Nu pentru că îl văd ci pentru că văd tot ce atinge."
C.S.Lewis

Poate te-ai întrebat de ce am ales acest citat ca să fie unul de "bun venit", poate te-ai gândit că a fost la nimereală, sau poate a fost cel ce mi-a atras atenţia, ori poate nu te-ai întrebat nimic privindu-l. Dar ştii ce se află în spatele acestei afirmaţii? Cred că cel care ar trebui să ştie cel mai bine este C.S.Lewis, pentru că el a dat viaţă acestei idei, dar eu am ales-o pentru că am trăit-o.

De multe ori pe timp de vară, obişnuiam să stau pe banca bunicilor şi să simt razele de soare cum mă încălzesc încet. Nu mă puteam uita la soare, dar ştiam că e acolo, îi simţeam prezenţa.Pentru mine, Dumnezeu este mai mult decât o rază de soare, El îmi oferă căldură chiar şi pe timp de noapte, pe El îl simt oricând. Se mai întâmplă uneori să mă simt singură, e la fel ca atunci când soarele este acoperit de nori, dar cu toate astea El  e acolo. 

Atunci când Dumnezeu intră în viaţa ta şi îţi atinge inima totul se transformă în ceva frumos, ceva ce nimeni altcineva în afară de El nu ar putea să o facă, şi asta pentru că Dumnezeu este mai mult decât ar putea oamenii să spună, şi pentru că numai datorită Lui putem avea speranţă.Iar dacă am ales să fiu aici şi să vă spun despre El, nu e pentru mine, pentru că eu nu câştig nimic din asta, ci e datorită faptului că mi-aş dori ca toată lumea să înţeleagă că Dumnezeu ne iubeşte, ne vrea binele şi fără El viaţa nu ar mai avea nici un sens.Mai departe depinde de tine!

Pregătit de luptă!

În nopţile palide peste care se aşterne mereu tăcerea , ar trebui să-ţi iei zâmbetul şi speranţa cu tine, nu de alta, dar nu se ştie niciodată când ai nevoie de ele.Şi mai apoi, cine să fie lângă tine în astfel de nopţi pline de melancolie şi dramatism dacă nu chiar tu? Sunt unele momente în care trebuie să iei mâna de pe volan şi să-l laşi pe Dumnezeu să te conducă, dar mai sunt şi momente în care trebuie să conduci singur, să iei decizii şi să faci fapte demne. De tine depind multe lucruri, dar mai mult ca toate, de tine şi de acţiunile, gândurile şi visele tale depinde viitorul tău. E bine să-l ai mereu lângă tine pe Dumnezeu, dar mai este bine ca să fii cu picioarele pe pământ şi să te lupţi, cu eul tău, cu lumea şi cu tot ceea ce nu îţi este de folos.Aşadar,în nopţile palide se prevestesc mari lupte, ia-ţi sabia credinţei, scutul de apărare care este Dumnezeu, şi nu-ţi uita armura, care sunt faptele şi gândurile tale, acum eşti pregătit de luptă!