O poveste de Crăciun

 ~~~...~~~
Afară ninge.Fulgi mici în formă de steluţe cad încet pe geamurile sărace ale unui orfelinat.Pe străzi se aud copii tipând iar Miranda îi urmăreşte cum se bulgăresc şi fac oameni de zăpadă împreună cu părinţii lor.Brusc, o lacrimă îndrăzneşte să îi cadă la pământ.
-De ce plângi? o întreabă un băiat blond plin de cărlionţi şi cu ochii albaştri.
-Ei se joacă atât de frumos şi sunt atât de fericiţi... se auzi vocea stinsă a Mirandei.Cu siguranţă se vor bucura de Crăciun şi vor mânca prăjituri şi...Andrew? se opreşte fetiţa din plâns deodată, ce înseamnă de fapt Crăciunul?
-Nu ştiu, e o sărbătoare cu oameni de zăpadă, cadouri, brad împodobit, luminiţe, zise băiatul gânditor

Câteva ore mai târziu uşa se deschide şi liniştea din încăpere este tulburată de către o voce stridentă de femeie.
-Ora 22:00! Stingerea! Hai, hai, repede!
Toţi copiii se pun în paturile lor şi adorm liniştiţi, numai Miranda se uită pe geam învăluită de gânduri şi de întrebări.
-Ce înseamnă Crăciunul? Mă va adopta cineva şi pe mine? Cât mi-aş dori să am o familie!

~~~...~~~
A doua zi, dis de dimineaţă Miranda se furişează în cămara cu mâncare a orfelinatului, îşi pregăteşte un pacheţel în grabă,după care îşi împachetează câteva hăinuţe cârpite într-un săculeţ cenuşiu şi se pregăteşte să plece.
-Unde ai de gând să te duci? o întreabă Andrew, prinzând-o de mână.
-Andrew, asta-i şansa noastră să fugim de aici şi să vedem cum este acolo, zise ea arătând înspre geam.
-Nu, e prea periculos!
-Andrew, eu m-am hotărât.Vreau să merg acolo, să văd oamenii, să simt fulgii de zăpadă, să aflu ce înseamnă Crăciunul  şi mai ales să-mi găsesc o familie.

Miranda se furişează încet până la poarta orfelinatului, era o zi de vizită, deci poarta era deschisă.

~~~...~~~
Pe străzile oraşului, Miranda, o fetiţă cu părul lung şi drept cu o geacă subţire albă şi o căciuliţă veche cutrieră străzile.Timpul zboară repede, însă Miranda este prea surprinsă de tot ceea ce vede în jurul său, ca să îşi dea seama.Se înserează iar fetiţa îngheţată de frig încă colindă străzile în căutarea unui răspuns şi a unei vieţi mai bune.

E 24 decembrie, Ajunul Crăciunului, străzile sunt atât de frumos luminate încât atmosfera de sărbătoare îi dă Mirandei un sentiment de încredere.De pe la geamuri mai vine câte un miros plăcut de prăjituri.Curioasă şi flămândă, Miranda se opreşte în dreptul unei căsuţe, îşi lipeşte năsucul de geam încercând să vadă ce se întâmplă în casă.Un brad frumos împodobit, plin de cadouri şade mândru în mijlocul camerei.Nişte copii frumoşi, colindă alături de părinţii lor.

-Oare visez? se întreabă fetiţa, dar obosită şi îngheţată de frig adoarme pe scările acelei case.

În noaptea sfântă colindătorii bat pe la uşi iar cântecul lor se îmbină cu armonia cerească.
"Hristos s-a născut" se aude din depărtări.

Un tânăr de 30 de ani, păşeşte grăbit înspre casă, ajuns acolo o zăreşte pe fetiţă stând pe scările din faţa uşii. Inima începe să îi bată mai tare, şi mai tare, şi mai tare...
-Adelle, Adelle, strigă el către soţia sa. Aceasta ăi deschide uşa , neînţelegând ce se întâmplă.

-Adelle, continuă tânărul, aveai dreptate, miracolele există!
-Oh...
-Uite, o fetită, am găsit-o dormind pe scări, la uşa noastră! Iar tu mi-ai zis ieri, "cu siguranţă Dumnezeu îmi va asculta rugăciunea iar în seara Ajunului se va petrece un miracol" Ăsta e, miracolul pe care îl aşteptam, o fetiţă care să înlocuiască dorul lăsat de Bett.


În acest an, de Crăciun doresc ca Mântuitorul să se nască şi în inima ta, să crezi că miracolele încă există iar rugăciunea cu credinţă este ascultată. Crăciun fericit!

Crăciun fericit!

Fie ca magia sărbătorilor, a naşterii Domnului să vă inunde sufletul de pace şi dragoste, şi să vă bucuraţi alături de cei dragi!
Crăciun fericit!

Crăciunul a venit...

 Ştiu că mai este puţin până la Crăciun, dar nu m-am putut abţine să nu postez această melodie, frumoasă! Sper să vă placă! Sărbători fericite!


De Crăciun

Se apropie perioada aceea magică, în care visele chiar devin realitate, cei dragi te surprind într-un mod plăcut, familiile se reunesc, copiii aleargă după cadouri, colindele răsună, mesele sunt pline iar noi ne amintim cum undeva , cândva Hristos s-a născut. 

Dar nu toţi au parte de aceste lucruri, aşa că dacă le avem, trebuie să ne bucurăm de ele şi să fim recunoscători! Sunt persoane care nu au nici măcar un colţ de pâine să îl pună pe masă de Crăciun, copii care nu au bucuria de a avea un brăduţ sub care să găsească un cadou, copii şi bătrâni care îşi petrec Crăciunul la spital. 

Oameni care sunt singuri de Sărbători, care nu ştiu ce înseamnă o îmbrăţişare din partea celor dragi pentru că ei nu mai sunt.Există şi familii care nu se întregesc, copii orfani ce îşi petrec Crăciunul la un orfelinat. Copii care îngheaţă pe stradă.

Anul acesta însă putem să facem ceva, să ne rugăm pentru ei şi să preţuim aceste Sărbători. Să ne amintim că cei dragi nu vor fi o veşnicie lângă noi, că viaţa aşa cum este bună, rea, merită trăită în bucurie pentru că întotdeauna vor exista alţii care vor duce o povară  mai mare decât povara noastră.

Vin sărbătorile, vin! :)


Vin sărbătorile cu paşi repezi către noi, cum le vom primi? 
Vom fi bucuroşi cu inima deschisă? 
Vom fi oare mai buni aşa cum ar trebui să fie orice om de Crăciun? 
Ne vom gândi la Pruncul născut în iesle acum mult timp în urmă, sau vom sărbători iar ceea ce nu trebuie?
Vin sărbătorile, dar ştim oare cine e sărbătoritul şi cum merită să fie primit?

De fiecare dată când vine luna decembrie, lumea începe să se gândească la cadouri, la fulgii de nea ce cad armonios la pământ, la globuleţele de toate culorile,  la mirosul de brad ,la colinde şi "cel mai important personaj, la Moş Crăciun".
Se cântă şi se ascultă colinde, dar câţi dintre cei ce fac asta se gândesc la Isus? Mai nou, nici colindele nu se mai referă la El, ci se referă la brad şi la altele.
Într-adevăr toate acestea sunt frumoase şi dau o pată de culoare, dar cum ar putea să fie sărbătoarea în regulă dacă Sărbătoritul nu este prezent şi toţi îl ignoră?

Haideţi în acest an, să îl sărbătorim pe Isus, căci este ziua Lui de naştere, El a venit şi a luat chip de om pentru noi, s-a născut într-o iesle săracă şi a trăit umil şi exemplar.A fost bun chiar şi cu cei care şi-au bătut joc de El şi l-au răstignit. A făcut toate acestea, a răbdat pentru ca păcatele noastre să fie iertate.Heideţi ca măcar de Crăciun să ne gândim la aceste lucruri şi să ne amintim că Dumnezeu ne iubeşte şi ne aşteaptă!

Mesaj de la Dumnezeu

Este timpul să îţi aminteşti de ceea ce uiţi mereu, şi anume de bunătatea, dragostea şi statornicia lui Dumnezeu. 
Este timpul să te trezeşti din lumea nepăsătoare în care trăieşti şi să primeşti iertarea Lui.
Este timpul să nu te mai temi de ceea ce zic oamenii, şi să nu te mai ruşinezi de faptul că te numeşti creştin.
Este timpul, să îţi deschizi inima şi să nu mai stai împietrit/ă.
Astăzi Dumnezeu îţi transmite un mesaj simplu:
 "TE IUBESC ŞI DORESC SĂ FIU TATĂL TĂU!"

Culoare.

Câteodată te saturi de rutina zilnică şi te hotărăşti să ieşi din ea, să faci ceva diferit, dar descoperi că  era mai bine înainte, că de fapt ţi-e dor de ceea ce este vechi. E la fel ca atunci când erai copil şi îţi doreai să creşti mare, iar când ai văzut cum e să fii mare ţi-ai dorit să fii din nou copil. Cred că e vorba de tentaţia noutăţii, toţi aleargă la un moment dat după ea, fie că este vorba de relaţia în care se află sau pur şi simplu de lucruri mai mărunte precum hainele. Este vorba de impresia pe care ţi-o faci când te uiţi la ceea ce au alţii şi ţi-ai dori să ai şi tu dar nu poţi. De fapt, tu nu ai nevoie de altceva în afară de ceea ce este al tău, tu ai nevoie doar să dai culoare vieţii tale, să te opreşti căteodată  din rutina zilnică dar nu în felul în care o faci tu, ci aşa cum trebuie. Şi care ar fi modul cel mai folositor decât acela de a-ţi deschide inima spre lucrurile mici  care fac viaţa mai frumoasă? Cred că ai ajuns să îţi doreşti lucruri atât de mari încât ai uitat că doar cele mici te fac să ajungi la ele, şi le-ai ignorat complet.

De ce suntem atât de orbi?

Dumnezeu este ca un narator obiectiv, care vede tot ceea ce fac personajele sale, ştie tot ce gândesc ele, le ştie comportamentul şi de asemenea ştie consecinţele ce se pot întâmpla în urma unor acţiuni nepotrivite.

Noi, oamenii suntem subiectivi aproape întodeauna. Nu vedem niciodată ceea ce este dincolo de zidurile care ne stau în faţă, nu vedem nici măcar după umbrele copacilor dar avem întotdeauna pretenţia să ne conducem singuri viaţa pentru că ştim noi mai bine cum trebuie făcut şi ce trebuie făcut cu toate că uneori, Dumnezeu ne spune:
 "Acest lucru nu e pentru tine!"
Câteodată ne încăpăţânăm să ţinem lângă noi oameni care nu sunt potriviţi, oameni care nu vor face decât să ne rănească, şi atunci naratorul obiectiv vine şi ne spune :
" Lasă-l am ceva mai bun pregătit pentru tine"
Dar suntem prea orgolioşi sau poate prea orbi ca să ne gândim doar la ceea ce ne dorim noi.Dacă îţi doreşti ceva nu înseamnă neapărat că acel lucru îţi este şi de folos, dar de prea puţine ori înţelegem asta.
Câteodată stăm şi privim la uşile ce ni s-au închis, şi le privim şi ne amăgim singuri, rămânem pe loc şi poate chiar le facem rău  celor din jur cu negativismul nostru, fără să ne dăm seama că şi aici intervine Dumnezeu şi ne spune :
" Uită-te acolo, am atâtea uşi deschise pentru tine, lasă-le pe cele vechi!"

Şi ne trezim într-o zi cu atâtea oportunităţi pe care le-au luat alţii în locul nostru, deoarece noi am fost prea ocupaţi să ne gândim la ceea ce am vrut noi să ne gândim.
Cu regrete, cu fraza aceea celebră: " dacă aş mai avea o şansă, dacă aş putea să schimb ceva..."
De ce să nu le facem atunci când este momentul?
De ce suntem atât de orbi când vine vorba de ceva ce trebuie văzut ?



Uită-te spre cer!

De multe ori aştepţi să ţi se spună o vorbă bună, să simţi că cineva este lângă tine, îţi doreşti să primeşti o îmbrăţişare, să ţi se şteargă lacrimile.Dar ai parte de amăgire, de cuvinte ce te înţeapă, de răutate şi atunci te afunzi mai tare în durerea ta şi te închizi în tine.
Dar azi, zâmbeşte! Nu mai trebuie să fii singur şi întristat, uită-te spre cer, Cineva te aşteaptă să îţi deschizi sufletul şi să îţi dea în schimb vindecare. 

Câteodată, rezolvarea unor probleme întârzie, sau nu este aşa după cum ne dorim noi, dar acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu s-a schimbat, sau că este nepăsător, ci dimpotrivă, înseamnă că ne iubeşte şi ne vrea binele!

Uneori ceea ce avem nevoie nu este chiar ceea ce ne dorim!

Ce înseamnă fericirea pentru tine?

Am avut curiozitatea să văd ce înseamnă fericirea prin ochii altor persoane, şi iată ce am descoperit:



Flyerboy: Fericire = familie, prieteni, oameni dragi in general

Florin: Fericirea e o stare de bine, o stare relativa la ceva, la "ceva" care iti place si care te face sa te simti bine atat sufleteste cat si fizic, e o stare de extaz de bucurie de implinire etc ....

Alex:  In opinia mea, fericirea, ca atare, nu exista. Exista placere, bucurie, pace, obtinerea a ceea ce iti doresti. Fericirea poate fi simtita chiar si intr-o cana de apa, cand tu, dorind sa potolesti setea, incepi sa bei si te gandesti: ¨wow, ce fericire¨. Fericirea, in opinia mea, este alcatuita din cele mai mici detalii ale vietii, care aduc bucurie sau placere.

Ionut:  O stare de bine de scurta durata 

Alina: Fericirea pentru mine inseamna momentele petrecute cu cei pe care ii iubesti.

Andreea:  Sa fiu fericita mereu sa rad si sa nu fiu trista,  cel mai bine e  sa fii fericit decat trist ...sa te bucuri din orice.

Adrian: Fericirea, pentru mine, inseamna sa-mi pot exterioriza sentimentele frumoase si sa-mi fie returnate . Asa as putea savura atat clipele frumoase cat si pe cele amare

Cata: Adevarata fericire si implinire se afla in Dumnezeu, in partasia cu El. In momentele cand ma departez de Domnul sunt nefericita si orice as face nu simt pace. Doar cu El ma simt cu adevarat implinita si imi simt inima plina de bucurie si pace. Psalmul 73:28 - ,, Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. "  Nu stiu ce as putea sa spun mai mult. Fericirea am cautat-o mult timp si am crezut ca o voi avea cand voi avea anumite dorinte implinite, dar am realizat ca sursa fericirii este in Dumnezeu. Cand sunt cu El, sunt cu adevarat fericita.
Related Posts Plugin for Blogger...