Tu stii sa iubesti?

Iubirea e din Dumnezeu, pentru ca El este iubire, dar noi nu stim sa iubim.De ce spun asta?  Pentru ca pe masura ce trece timpul observ acest lucru la cei din jurul meu, inclusiv la mine.Exista persoane in viata noastra care se numesc crestini, persoane care sustin ca il au pe Dumnezeu in viata lor, dar care ranesc la tot pasul prin cuvintele lor. Nu vreau sa fiu rea, si nici sa intep, asa cum ar spune un prieten, pentru ca de multe ori ma gasesc si eu in astfel de ipostaze, dar inca incerc sa ma schimb. Insa, intre noi iubire nu mai exista, exista in schimb multe conflicte, multe injuraturi, multe tipete...


Oare asa vrea  Dumnezeu ca noi sa fim? Imi place mult aceasta afirmatie: " Iubirea e dn Dumnezeu, pentru ca El este iubire". El intr-adevar a stiut sa iubeasca, noi nu stim sa ne raportam decat la persoana noastra si sa ii ranim pe cei din jur.Este adevarat?  Sau doar eu observ acest lucru? Si daca da, de ce nu stim sa iubim? Oare nu din cauza ca nu vrem?


Cu siguranta este mult mai usor sa ranesti decat sa fii iubitor, pentru ca iubirea presupune sacrifciu si noua nu ne place sa facem sacrificii, pentru ca am devenit atat de comozi incat ne credem cineva. Poate o sa va spun un lucru dureros, nu suntem cineva, suntem un nimeni. Nu meritam nici macar viata, dar totusi El ne-a dat-o, asa ca haideti sa ne dam silinta sa-i iubim  macar pe cei din jurul nostru.
Tu stii sa iubesti?

I will remember that, i love you!

I will remember that, i love you...N-as vrea sa uit niciodata ziua in care ai intrat in viata mea, ziua in care am realizat ca de fapt tu te-ai daruit pe tine.Te iubesc.

Analiza a timpului...

Probabil ca melodia pe care o ascult este de vina pentru aceasta stare ce a pus stapanire pe mine, sau poate ca totusi este devina timpul...In orice caz, astazi pare a fi o zi ciudata.Mi-am propus sa scriu despre analiza a ceva, insa nu stiu despre ce fel de analiza as putea scrie momentan. Dar haideti totusi sa-i dam un nume, eu i-as spune :" analiza a timpului".

De ce? Pentru ca astazi as vrea sa analizez timpul, sa intru in el  si sa aflu pana si cele mai mici mistere. Mi-e dor de trecut, sincera sa fiu, mi-e dor de copilarie, de inocenta....Mi-e dor sa fiu cealalta eu, dar stiu ca nu numai ca nu se mai poate, dar si ca  nu este bine. Vedeti voi, timpul nu stiu daca l-as numi vreodata dusmanul meu, ci poate doar un profesor; pentru ca el ma invata multe... De fapt nu el, ci Dumnezeu prin el, caci fara Dumnezeu nimic nu ar mai avea sens.

Timpul, este  un mister pentru mine si cred ca si pentru voi, dar v-ati gandit vreodata ce beneficii ne aduce el, sau care este rolul lui in viata noastra?  Parerea mea este ca are un rol imens. Vindeca rani? Nu, el doar le cicatrizeaza, ranile raman acolo pana in momentul in care noi invatam sa iertam si sa le stergem. Pentru ca a ierta nu inseamna a spune de pe buze aceste cuvinte, si nici a-ti aminti de acea rana provocata de cineva, a ierta inseamna a sterge de tot raul facut.

 Voi ce credeti despre timp?

Sufletul...

Viata este mai mult decat o suflare, mai mult decat un vis, viata este mai mult decat ne putem noi imagina. Dar in realitate, am putea sa-i dam o definite?  Am putea spune ce inseamna de fapt acea bataie de inima care ne ajuta sa traim?  Am putea spune ce sunt toate acele sentimente pe care le simtim fata de cei din jurul nostru sau fata de anumite circumstante?  Am putea spune ca ne-am gasit un scop precis, si suntem siguri de planul pe care il are Dumnezeu pentru noi?  Nu, nu am putea.


Viata este intr-o continua schimbare, viata ne ofera surprize si in fiecare zi este altfel ; cu toate ca de multe ori nu ne dam seama. Noi insine ne schimbam, pentru ca timpul si circumstantele prin care  suntem nevoiti sa trecem ne modeleaza.Si mai important decat toate acestea este faptul ca  viata este limitata; a te bucura  de ea la maxim este putin spus. Pentru ca de fapt orice lucru bun vine la pachet cu unul rau, deci bucurie deplina nu exista. Exista totusi o speranta, ca dincolo de acesta viata ne asteapta Dumnezeu. De ce?  Pentru ca mai presus decat acest corp omenesc, a fost creat sufletul.

P.S. Ai grija de suflet, pentru ca el este comoara cea mai pretioasa pe care tu o poti modela in bine sau in rau.

Dincolo de intamplari...

Oamenii din viata noastra vin si pleaca, dar nici unul nu este intamplator. Fiecare din ei are un rol sigur si bine pust la punct de insusi Dumnezeu. Nici viata noastra nu este  la intamplare, am fost creati cu un scop, poate ca inca suntem in cautarea lui, dar intr-o zi il vom gasi.
Fiecare eveniment din  viata noastra marcheaza aparitia unei cicatrici, care desi in timp se vindeca ramane in inima.De ce oare? Pentru ca din fiecare lovitura  pe care o primim de la viata  invatam ceva.


Nu vom putea niciodata sa intelegem viata in totalitate, tot asa cum nu vom reusi sa rezolvam misterul ascuns de Dumnezeu chiar in noi insine, dar ganditi-va ca de fiecare data cand intampinati ceva nou, sau  unele greutati in viata, de  fiecare data cand intalniti persoane noi sau pierdeti persoane dragi, trebuie sa patrundeti dincolo de intamplare si sa vedeti ce vrea sa invete acea circumstanta.

Curios? Atunci citeste!

Si din nou am uitat cine sunt si incotro ma indrept, dar azi mi-am reamintit de ce am creat acest blog.
Stiti ca Dumnezeu exista?  Eu  am stiut mereu acest lucru dar niciodata nu am fost mai aproape de acest adevar, decat atunci cand l-am simtit in viata mea.Dumnezeu este peste tot, este la fel ca aerul, nu-l vedem, nu-l simtim si totusi nu putem trai fara El. Dumnezeu ne-a dat viata, El ii porunceste inimii noastre in fiecare dimineata sa mai bata, credeti ca fara El am fi fost in stare de ceva?


Poate vi se pare ceva absurd sa vorbesc mereu despre El, dar stau si ma gandesc, daca Dumnezeu este pretutindeni in viata mea, daca fara El nu as fi fost astazi aici, nu as fi putut iubi, respira, exista, oare nu se merita ca macar un lucru cat de mic sa  fac si eu pentru El? Exista doua persoane despre care nu ma satur niciodata sa vorbesc, iubitul meu, si Dumnezeu. De ce?  Pentru ca sunt atat de multe de spus incat nu ma pot limita.


Cand ma uit in jur si vad minunatia din tot ceea ce ma inconjoara, am senzatia ca sunt intr-o lume magica. Poate exista persoane care cred  ca scriu aici doar vorbe, dar  cuvintele pe care le asez zi de zi pe acest blog sunt mult mai mult decat atat, pentru ca ele vin din suflet si sunt oglindirea lui. In, concluzie, sper ca v-am fost de ajutor prin acest blog, multumesc pentru urmarire.

Bagajul vietii!

Viata este plina de bagaje nefolositoare pe care le taraim zi de zi dupa noi. Exista ura, tristete, deznadejde, teama, invidie, egoism, si in fiecare zi le bagam intr-un mic cufar ascuns in inima noastra si le luam dupa noi. Fie ca mergem la plimbare cu prietenii, fie ca citim o carte, fie ca mergem la biserica , la facultate sau oriunde alt undeva ele raman acolo.


Pe masura ce trecem prin mai multe etape greutatea bagajului incepe sa creasca , si la un moment dat ajungem sa ne simtim obositi, tristi, si chiar dezamagiti. Uitam insa ca Dumnezeu ne poate scapa de acest bagaj, fara el viata noastra ar fi mult mai libera. Dumnezeu a promis  ca va fi cu noi in fiecare clipa din viata noastra, atat timp cat si noi dorim sa il avem  si il chemam sa ne fie alaturi.


El ne poate rezolva fiecare problema, si sa stiti ca nici un fel de problema de-a noastra nu este prea neinsemnata sau prea grea pentru Dumnezeu. Daca oamenii din jurul nostru, rad de noi si spun ca problema noastra este un fleac, Dumnezeu nu va face asta. Daca, ei vor spune ca problema noastra nu poate fi rezolvata de nimeni, Dumnezeu spune ca El o poate face.Daca te-ai oprit astazi pe aceasta pagina, atunci este clar, trebuie sa-ti arunci bagajul plin de greutati in mana lui Dumnezeu, nu e greu, de fapt e chiar foarte simplu, vrei sa incerci?

Tacere.

Tace inima, dar cerul plange pentru ca eu m-am departat de Tine.

Departe sunt, departe de toate, de lume, de  vise, de credinta si iubire. Departe de El, departe de mine, departe de orice...Si acum ce?  Incotro sa apuc?  Ma simt ca o frunza vestejita ce cade intaia oara la pamant, dar n-am cazut, eu doar am amortit.

Imi pare rau nici azi nu stiu ce sa va spun...
Dar totusi, am sa va zic ceva:  A iubi pe cineva inseamna a te darui acelei persoane, si  a te sacrifica pentru ea, a-i oferi tot ce ai tu mai  bun , dar fara sa astepti nimic in schimb.

Wonderful.

Viata este cel mai minunat dar pe care l-am putut primi de la Dumnezeu, si totusi noi il irosim , de ce oare?  Am ajuns sa fim atat de orbi incat nu mai vedem nimic din ceea ce ne inconjoara. Ce se intampla cu noi?  Alergam grabiti fara sa mai vedem frumusetea din jurul nostru, dar la finalul zilei ne dam seama ca nu am castigat nimic. Nu facem altceva decat sa pierdem timpul ceea ce este rau, pentru ca el se scurge repede si este foarte pretios.

P.S.
Imi cer scuze de la voi, nu am o stare prea buna si nu pot scrie asa cum scriam inainte, Sper insa sa-mi revin cat mai curand. Va doresc o seara minunata, si sa fiti calauziti de El!

.....In mine....

Am sa plec acum, m-am decis ca lumea aceasta muritoare sa o las deoparte. Ea rost nu are, si chiar daca ar avea, l-as sti eu oare?Poate ca ploua astazi, dar nu cu stropi din ceruri ci cu lacrimi, nu-s lacrimi de durere, nu-s lacrimi de amagire, ci poate doar o nestiinta, poate as vrea o singura privire...


Nici versurile nu au un inteles, s-au stins de mult si au apus in ceasuri grele, candva cand visele libere le-am lasat. Dar, astazi nu mai stiu ce sunt, sau incotro ma indrept , nu mai stiu ce vreau sau ce sa mai astept, stiu doar atat, El m-a iubit iar eu nu stiu sa iubesc...E oare vina mea?  Greseala cea mai mare , sau poate e doar un moment, o simpla intrebare. E oare doar un joc? E oare o magie? E oare o voce stinsa si pustie?  Dar cine e?  Inima? Sau poate sufletul, e oare mintea, sau doar ratiunea....


Nu, nu e nimic, e o simpla amintire, e vie si acum si chiar de-i moarta ea mereu invie...
Dar tu , tu ce simti acum?  E-un dor?  Sau e doar un trecut nebun?  Mai intelegi ceva?  Eu nu, eu nu mai inteleg nimic, nici lumea mea si nici zambetul de zi cu zi. Deci  cine sunt?  Si incotro ma indrept? Te-am pierdut?  Sau trebuie sa te astept? Esti tu?  Sau poate nu...


Tacere. Caci nimeni nu-mi raspunde, si vocea inimii mele se pierde si se ascunde. Eu am crezut in tine... eu am crezut in noi, acum straine...tu unde esti?  Te indrepti cu pasi inceti spre mine, si parca crezi ca inca te mai vreau, dar eu, eu sunt o veche amintire, un fost prezent ....Dar tu?  Tu  de ce taci?   Tu fugi de mine?  Ai crede ca vreau sa te ranesc?  Nu, eu nu vreau vorbe, nu vreau nici macar iubire...vreau doar  un simplu raspuns.Sau poate...nu... sau poate da?  Esti? Sau  esti? Sau nu?!

... Toamna ...

Timpul, nepasator si rece, s-a dus in departari, dar nu s-a mai intors. Nimeni, niciodata nu a putut si nu va putea sa tina pasul cu el....Totusi, in tacerea unei nopti cu luna plina, un copil cu ochii mari priveste spre stele si se intreaba: " Doamne, ce s-a intamplat cu visele mele?  De ce se scurg pentru a mia oara?  Vezi?  E iarasi toamna..." Se lasa intunericul simtit de noi, suntem prea grabiti pentru a mai putea privi in urma,caci noi privim numai spre viitor, si alergam spre el cu pasii tot mai repezi, uitand ca timpul, trece si ne lasa amortiti de amintiri, de durere, de clipe pierdute...


Azi, iarasi stai pe ganduri, si multe planuri ai in minte, visele, se tin ca un scai dupa tine, caci viitorul e aproape, iar tu tanjesti asteptandu-l, dar stai, opreste-te un pic, caci vreau ca sa-ti mai spun ceva, azi, Cineva inca mai bate la usa de langa inima ta, El tot incearca sa iti spuna, ca timpul va pleca  inainte, dar fapta ta, ea va ramane...


Poate....

Nu incerca sa intelegi cuvintele , incearca sa privesti dincolo de ele poate ca ascund ceva. Nu incerca sa privesti la fata omului, incearca sa privesti in interior la sufletul lui s-arputea sa ascunda ceva. Nu incerca sa te privesti in oglinda, incearca sa te uiti dincolo de tine poate ca si tu ascunzi ceva. Aparentele inseala...

Floarea vietii...

Viata este ca un camp mare cu flori, fiecare floare are ceva aparte, ceva special, fiecare floare iti transmite un mesaj si ajuta la modelarea ta....
Una dintre aceste mandre flori ale vietii este fericirea.De fapt, la ce contribuie fericirea? De ce ne-o dorim atat de mult? Si totusi niciodata nu o putem simti pe deplin...


Cand eram mai mica imi puneam urmatoarea intrebare : " De ce, Doamne?  Nu am vrut decat sa fiu fericita, am cerut prea mult?"  Si acum ma mai intreb daca nu cumva am cerut prea mult, dar adevarul este ca fericirea se ascunde, in fiecare dintr noi, chiar daca de cele mai multe ori trecem pe langa ea fara sa o vedem. La ce foloseste ea? La implinirea noastra , fara bucurie nu am mai fi la fel. Aceasta floare a  vietii este totusi rara si nu orice persoana o poate avea, o pot avea doar acei ce il au in inima si in viata lor pe Dumnezeu, pentru ca numai Dumnezeu poate da fericirea adevarata.



P.S. Cei ce alergati in cautarea fericirii opriti-va astazi, nu o veti gasi niciodata alergand dupa ea. Pentru ca fericirea este chiar langa voi. Fericirea este ascunsa in zambete, in cuvinte, in iubire, in mila, in intelegere si in Dumnezeu.

O frunza purtata de vant...

Sunt o frunza purtata de vant ce se avanta zi de zi inspre aventuri noi, si ce daca s-a dus vara cu caldura ei?  Abea acum pot sa ies si eu la iveala, abea acum voi fi in toata frumusetea mea, voi lua intai putin din culoarea galbuie apoi, din cea rosiatica, iar apoi voi zbura, da voi zbura intr-o alta lume. Pentru ca, sincera sa fiu, oamenii de pe pamant sunt mereu atat de rai si de egoisti, se gandesc numai la ei, nici macar nu mai stiu ce-nseamna sa iubesti, de ce as mai sta aici?


Sunt doar o frunza, si acum  va voi spune adio, adio lume rea, voi ramaneti, fara dragoste, fara pace dar eu ma duc in lumea mea. Promit, insa ca ma voi intoarce din nou la primavara, si va voi spune ca am gasit fericirea, undeva unde ura, invidie, egoism, nu exista, undeva unde iubirea , pacea si bucuria sunt invingatoare.
Dar, stati, nu va grabiti, caci am uitat sa va mai spun ceva, eu, nu am darul vostru, sunt doar un lucru mic, neinsemnat, dar voi, cu atatea calitati, ati putea schimba lumea, doar schimbandu-va pe voi.

Un zambet, doar atat. ◕‿◕

De multe ori ne plangem ca viata nu-i usoara, si spunem ca-i nedreapta, dar cine a spus ca viata ar trebui sa fie dreapta si usoara?  Nimeni, si atunci de ce ne plangem?  Si Isus a suferit, si a suferit mult mai mult decat noi, ba mai mult decat atat El a rabdat pana la sfarsit, iar noi, ne plangem pana si la o durere de masea.
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, ajung la concluzia ca nu avem nici macar dreptul de a ne plange, stiti de ce? Pentru ca noi nu suntem singuri in suferinta, pentru ca Dumnezeu a dat totul pentru noi, si pentru ca in loc sa ne plangem ar trebuie sa-i fim recunoscatori.



"Un zambet, doar atat." spune titlul acesti postari, de ce am ales acest titlu?  Pentru ca ascunde un mare adevar, nu-ti trebuie decat un mic zambet pentru a putea fi fericit. De ce spun asta?  Pentru ca atunci cand il vom putea vedea pe El, in suferinta stand langa noi, vom putea zambi, si vom spune : " multumesc Doamne, pentru ca desi nu merit Tu inca esti aici".
"Un zambet, doar atat" ti-ar putea face ziua mai buna, e cam tarziu, si ziua e pe sfarsite acum, dar maine o vei lua de la capat, deci nu uita: " Un zambet, doar atat." 


P.S. Regret, ca nu am scris nimic incurajator pentru voi ieri si poate nici astazi...dar imi revin incet, o seara placuta va doresc!

Dialog cu mine...

-Doar cuvinte...Niciodata fapte....Doar dezamagire, de cine? De mine, de noi...de fiecare. Si Dumnezeu dezamageste oare?

-Nu, El nu, El este sfant, si bun, si milostiv.
Numai noi oamenii, suntem haini si rai, si nu avem nimic bun de daruit...

-Chiar nu avem? Si atunci de ce se spune ca ar trebui sa semanam cu El? Oare n-a pus El in noi iubire adevarata?

-Da, asa-i, dar oamenii nu au pastrat-o curata, ei au patat-o, au prigonit-o, si apoi au alungat-o...Acum e lumea plina de oameni fara suflet, e-o lume mare si haina, nepasatoare si rece...

-Tu stii, s-arputea sa ai dreptate, cred ca de aceea il simtim tot mai putin pe Dumnezeu, pentru ca noi il alungam, noi nu stim sa iubim, nu stim nici macar sa pretuim ceea ce avem.

-E, o lume rea si ma doare, imi strapunge-n inima in fiecare zi cate-o sageata, dar apoi, apoi ma gandesc, nu sunt si eu la fel oare?

-Atunci, sa te schimbi e solutia.

-Sa ma schimb? Dar cum?

Doresc ca voi, cei ce ati trecut astazi pe aici, sa emanati multa caldura si dragoste in drumul vostru!