。Nu este timp 。

De ce abea atunci cand pierdem ne dam seama de ceea ce am avut?
Timpul nu asteapta pe nimeni, pierdem atatea zile in viata si la moarte cersim o clipa, de ce oare?
Nu este o intamplare faptul ca in fiecare dimineata inima iti bate, iar ochii ti se deschid, nu este o intamplare faptul ca persoanele dragi sunt langa tine, nu este o intamplare nici atunci cand cineva are nevoie de tine...


Noi trebuie sa fim constienti, ca viata este asa cum ne-o facem noi, si ca trebuie traita indiferent de cat de grea este uneori. Este un dar, credeti-ma, un dar pentru care suntem raspunzatori, ni s-a dat viata, dar trebuie sa investim in ea, sa punem suflet in ceea ce facem sa facem totul cu dragoste.


De prea multe ori uitam, insa  astazi am sa va aduc aminte, ca nu este timp  pentru cearta, nu este timp pentru reprosuri, nu este timp pentru injuraturi, sau vorbe rele, astazi este timp doar pentru iubire, doar pentru iertare, astazi este timp pentru complimente, pentru multumire, astazi este timp pentru toate lucrurile frumoase pe care le avem langa noi...


Tot ce ai vine din mana lui Dumnezeu, doar deschide ochii si uita-te in jur, e totul chiar in fata ta!

El stie de ce!

"Viata este un dar, pe care l-am primit fara sa il cerem, si care ni se va lua fara sa fim intrebati!"

Intrebarea pe care o pun eu astazi este:  stim sa ne pretuim viata?
Multa lume nu o face, dar nu vreau sa ma raportez la altii, ci la mine, la voi, noi stim sa o pretuim?

Pentru multe persoane viata nu este decat un esec, sau poate un vis, dar adevarul este ca  acest dar, nu este nici bun nici rau, el ne este dat in balanta.
Nu mai cauta fericirea, e chiar langa tine, numai ca tu esti prea ocupat ca sa o cauti si de aceea nu o observi; Nu te mai bucura de necazul altuia va veni o zi in care vei fi si tu in necaz...


Fericirea si intristarea ne sunt date in balanta, de catre Dumnezeu, degeaba nu ne convine, pentru ca tot cum zice Dumnezeu este mai bine...
El stie de ce este asa, El vrea ca noi sa putem invata din intristari si sa devenim mai puternici, mai inarmati spiritual, si de asemenea El doreste ca noi sa ne bucuram de micile frumuseti ce ne inconjoara si sa fim multumiti cu ceea ce avem.

Cea mai mare greseala a noastra este ca ne uitam la altii, ca unul are mai mult si altul mai putin, sau invers, ideea este ca trebuie sa ne uitam la noi, si sa-i lasam pe altii in pace...
Daca ai putin inseamna ca asa trebuie, daca ai mult inseamna ca trebuie sa  nu te lacomesti, si sa dai si altora...

Vin de pe Marte...

Nu ma deranja, eu numar stelele, numar clipele pierdute, numar picaturile de ploaie ce-au cazut candva pe langa geamul meu...
Eu numar lacrimile ce s-au prelins pe-un obraz de copil, brazdat de soare...
Imi numar esecurile...tu doar accepta-ma!

De fapt, in sufletul meu ploua, dar numai Dumnezeu stie asta, asa ca am sa-L rog pe El sa continuie versurile mele, El o sa va explice mai bine ce simt...
Dar, la ce folos? Sunt o ciudata, vin de pe Marte, credeti-ma, m-am ascuns aici in lumea oamenilor , am vrut sa caut iubirea, acum ca am gasit-o nu mai vreau sa plec...

Pagina din jurnal...



Nu pot descrie ce simt acum, poate ca ma schimb odata cu trecerea timpului si nu-mi dau seama. Schimbarea, e ceva normal, dar am impresia ca la mine e exact invers. Raman pe ganduri, toate evenimentele ce se intampla  in viata mea  par ca  vor sa-mi spuna ceva, dar ce?

Moarte, falsitate, iubire si iertare, dar in acelasi timp dezamagire si totusi dragoste...
Sunt acum un spectator in propriul meu rol si nu stiu cum sa actionez, doar gandesc; de fapt gandurile mele o cam iau razna pentru ca nu gasesc logica la ceea ce se intampla pe nicaieri.Nu ma intreb cine sunt eu, am gasit raspunsul la aceasta intrebare, dar ma intreb incotro  ma indrept? Spre nicaieri?

De fapt, de ce scriu? Nu stiu de ce, poate ca am vrut sa-mi asez gandurile pe undeva ca sa le pot gasi peste ani.As tot scrie, pentru ca asa ma descurc eu cel mai  bine la povestile sufletului meu, in scris, insa  acum pare ca nu mai am cuvinte, desi undeva sufletul  imi tot sopteste, mai scrie...

Sfarsit de iunie...

Ceasul ticaie mereu, el niciodata nu are vacante, pentru ca stapanul lui timpul, nu-i da niciodata pace...


"-Stapane, stapane! (gafaind, intra in palat, soldatul)
-Ce este soldat?!
-Stapane , e sfarsit de iunie!:-O
 -Ei , si? /:)
-Inaltimea voastra, afursita aceea de luna iunie, nu vrea sa plece, mai cerseste inca o  clipa, inca o zi...
-Cum?X(  Cum se poate asa ceva?  ~X( Cum isi permite sa ma sfideze pe mine, eu cel mai important din tot regatul, timpul vietii....
Ce , ea nu  ste ca eu sunt scump?~X( Fiecare clipa trebuie pretuita la maxim :X, ce nu intelege iunie asta?  Eu, timpul, sunt cea mai scumpa magie, nu pot fi modificat...
-Timpule, (venise ingrijorata sotia lui) niste indragostiti, ar mai avea nevoie de inca o ora, pana la plecare, sa poate sta impreuna inainte ca sa se desparta pentru totdeauna...
-Ce?!  Unde s-a mai auzit asa ceva, nu [-( , nu[-( si nu! [-X  X(  Nu se poate, eu  merg inainte nu astept pe nimeni!"

Pretuieste fiecare clipa, pentru ca ea se duce in zbor si n-ai s-o mai prinzi niciodata!

...ღ ...Iubitului meu...ღ ...

Poate ca ti-am spus-o de  prea putine ori , dar iti multumesc!

ღ Iti multumesc  pentru ca:
esti mereu langa mine si imi asculti fiecare prostie pe care o spun; ai rabdare si iti dai silinta sa ma intelegi si sa ma ridici atunci cand cad;  imi aduci zambetul pe buze chiar si atunci cand plang, pentru ca faci parte din mine si ma completezi;

ღ Iti multumesc pentru ca:
esti mai mult decat mi-as fi putut dori, poate in ochii altora esti imperfect, dar pentru mine esti cea mai minunata persoana dintre toate, cea mai perfecta. Nu pentru ca ar exista perfectiune in lumea aceasta sau pentru ca tu nu ai avea defecte ci pentru ca esti tot ce eu am nevoie.

ღ Iti multumesc pentru ca:
in fiecare dimineata esti acolo,si nu uiti niciodata sa-mi spui noapte buna,
existi si ma accepti asa cum sunt, dar mai mult decat tie, ii multumesc lui Dumnezeu, pentru ca El mi te-a dat  fara ca macar sa i te cer, stii de ce? Fiindca a vazut ca aveam nevoie de tine, fiindca a stiut ca tu esti persoana potrivita pentru mine si te-a trimis in viata mea.Esti mai mult decat as fi putut sa-i cer.

                                                                                    ღ Multumesc!ღ   

Clipe ratacite & pierdute....

Viata ne ofera mai mult decat realizam noi. Suntem atat de plictisiti si de rataciti intr-o lume moarta incat uitam sa observam toata frumusetea ce ne inconjoara...
In fiecare zi daruim si primim iubire, in fiecare zi suntem inconjurati de persoane dragi dar suntem prea ocupati ca sa putem observa asta .
In fiecare zi zboara pe la geamul nostru pasarele soptindu-ne parca: "haide, deschide fereastra e  o noua zi, e primavara".
Peste tot sunt copii ce se joaca si ne amintesc de clipele de care ne-am bucurat si noi candva, dar acum, acum nu o mai facem.Am obosit sa mai speram ca ziua de maine va fi mai buna, stiti de ce? Pentru ca suntem prea orbi, si nu vedem frumusetea zilei de azi...
Copiilor, astazi va numesc copii pentru ca fiintele acelea mici traesc mereu in prezent si se joaca fara nici o grija, doar noi oamenii mari, maturi, si destepti ne gandim la viitor, la probleme si la ziua de maine.Mereu e un maine.

 Lasa grijile, lasa teama, nu te mai gandi ca ziua de maine va fi mai buna, traeste-o pe cea de azi, fa-i loc zambetului pe chipul tau, fa-i loc iubirii in inima ta, fa-i loc iertarii in sufletul tau...
Nu mai minti, nu mai uri, nu mai fi rau candva iti va parea rau caci ai irosit clipa zilei de azi...
Salveazo, nu o pierde, nu o rataci, e doar o clipa, se duce repede...

Povestea jucariilor!

Fiecare jucarie isi are povestea ei, insa eu am sa va spun povestea jucariei mele.Jucaria mea era un ursulet mare de plus pe care il imbracam adeseori cu hainele mele. Era un ursulet caruia ii placea sa imi asculte povestile si pe care il strangeam tare tare in brate :"> atunci cand lacrimile invadau oraselul meu fericit. Acum ursuletul meu sta singur in camera de oaspeti parca asteptand ca cineva sa vina sa il mai stranga odata in brate, dar  eu nu mai am nevoie de el...
Poate va  ganditi  ca astazi sunt mare si nu-i mai pot spune povestile mele, insa nu acestea este raspunsul. Eu am renuntat la el, insa am gasit pe Cineva care stie sa-mi aline durerea mai bin ca oricine, am gasit pe Cineva care ma iubeste neconditionat, si ma asculta oricand, nu e niciodata prea ocupat pentru mine, eu l-am gasit pe Dumnezeu, si i-am deschis usa inimii mele , l-am lasat sa imi fie mai mult decat Dumnezeu, sa-mi fie prieten, nu vrei sa faci si tu la fel?

Bun venit in lumea mea!

Nu ma alunga, aici e lumea mea, lasa-ma sa fiu asa imperfecta cum ma vezi, lasa-ma sa visez cu ochii deschisi, lasa-ma sa fiu o noua eu...
Daca vreau sa iti dau sfaturi o fac pentru ca vreau ca sa te ajut asa cum stiu eu, poate ca nu le pot respecta intru totul dar asta nu inseamna ca nu cred in ceea ce spun.
Nu ma judeca, cunoaste-ma mai intai si apoi spune-mi cine sunt...
Nu-mi lua id-ul pentru ca nu este valabil, daca vrei sa vorbesti cu mine anunta-ma!
Permite-mi sa fiu eu intr-o lume ascunsa in lumina sufletului, permite-mi sa invat impreuna cu tine drumul spre vesnicie...

O poveste inspirata din viata reala...

"Astazi este o noua zi din viata ta,
In buchetul tau de flori inmiresmate,
S-a mai adugat inca o lalea..."


Omule, tu esti un calator si zi de zi alergi grabit pe drumul vietii tale, cautand sa ajungi acolo unde ti-ai dorit, sa-ti imiplinesti visele.
Astazi, opreste-te te rog, si ia in brate un buchet cu flori, observa-le si asculta-le pe fiecare, ele au sa-ti spuna multe povesti dar dintre toate una va fi cea mai frumoasa si mai reala...
Cineva , astazi ti-a daruit o zi cu soare de care sa te poti bucura, Cineva astazi i-a poruncit inimii tale sa mai bata, tic-tic -tac...
Dar haide, asculta povestea...

Undeva in inaltul cerului locuia un Imparat care arata multa dragoste fata de supusii lui asa ca intr-o dimineata insorita s-a gandit sa le trimita din cer o ploaie de binecuvantari, care sa le umple viata de fericire si de iubire.Dar oamenii nici macar nu au observat picuricii de ploaie ce cadeau armonios, erau prea grabiti..Mai tarziu Imparatul si-aspus, am stau de vorba cu copiii mei, am sa le spun cat de mult doresc ca sa-i ajut sa-si rezolve problemele, insa oamenii nu l-au bagat in seama, i-au vorbit urat si l-au alungat.Cu toate acestea El nu s-a suparat ci a continuat sa astepte....
S-a lasat noaptea si unu mic copilas, s-a  plecat pe genunchi si a zis in soapta: " Doamne iti multumec pentru ploaia cea calda de dimineata, pentru ca ai stat de vorba cu mine si mi-ai ascultat durerea, Doamne iti multumesc pentru ca mi-ai fost mama si tata astazi, parintii mei au fost prea ocupati ca sa o faca."

~Dansul verii~

In fiecare vara, cate o floare imbracata in stralucirea unui dansator profesionist incepe a canta la pian, asezand muzica pe clape, astfel incat jucatorii de balet se unesc toti intr-un frumos dans  al verii...
E noapte, stelele clipocesc luminand in tacere, pana si ingerii canta si danseaza pentru Imparatul ceresc, doar oamenii dorm tacuti si invaluiti in magia trecatoare a somnului...
Ceasul anunta ora 00:00 si incetul cu incetul florile se risipesc, se despart in tacere si pleaca,  muzica de pian inceteaza iar dansul se destrama...
Ramane speranta reinvierii acelui dans maiestros , ea nu  moare niciodata, ea e mereu acolo desi dansul e spulberat...

La fel ca dansul trecator a fost si Mielul cel bland, Isus, cat a trait pe pamant a avut grija de toti, invatandu-i calea adevarata catre cer, iar apoi magia s-a stins pentru ca El s-a inalatat la cer, insa le-a lasat speranta si credinta ca intr-o zi se va intoarce ....

Dansul nu s-a stins  e viu in inimile noastre, la fel cum Isus e viu in noi, deci oricat de grea e viata trebuie sa nu ne pierdem speranta ...

Poti sa iubesti...

Poti sa iubesti cu o iubire inocenta de copil,
sa ierti mereu, sa nu urasti nicicand,
ci doar sa fii umil..
Poti sa iubesti cu o iubire vesnica ca de Dumnezeu,
nicicand sa nu se stinga flacara iubirii tale,
ci sa arda tot mereu.
Poti sa iubesti ca cei ce altruisti sunt,
fara ca nimic sa nu astepti in schimb nicicand.
Poti sa iubesti cum a iubit Isus,
murind pentru salvarea ta...
Poti sa iubesti oricine ai fi tu!

Lasa-ti inima sa aleaga uneori ea stie mai bine decat tine  ce e de facut...
Iubeste, iubeste si iarasi iubeste....
De vei iubi din toata inima pe cei din jurul tau, niciodata nu vei regreta...
Nu uita!Iubirea aduce iertarea si intelegerea dupa sine...

Copil inocent m-ai părăsit...

Te-am aşteptat, am suspinat la gandul că într-o zi am sa simt iar caldura ta strapunsă de raze reci şi de picurici de ploaie...Te-am aşteptat căci am ştiut că ai să vii intr-o zi cu somnul tău dulce de dimineaţă...Şi iata-te!Ai venit! Acum am picat din cer, am căzut pe ganduri ştii de ce? Pentru că mi-am spus: a venit timpul sa te preţuiesc, dar pana acum oare ce am facut? Oare timpul nu a fost acelaşi veşnic călător? 
Visez acum...Dar stai, aud o voce...
E vocea Tatălui meu bun, ce ma trezeşte la realitate şi parcă ar vrea să îmi spună:

 Copilul meu, intorce-te din drum, e incă noapte...

 O,  noapte ce păcat! Am vrut ca să mă plimb prin ploaia caldă de afară, am vrut ca floricelele să le mai adun odată de pe câmpia înflorită, am vrut ca fluturaşii să ii pot urma în zbor, cum Tată, cum se poate ca să fie noapte?

 Copilul meu, afară e lumină şi-n sufletul tău la fel dar păsărelele nu au de gând ca să mai vină, căci vremea lor e gata ,a trecut, iar ploaia cea în care altădată tu dansai, e acuma a altcuiva, altcineva fuge în picioruşe desculţe prin colţul tău de rai...

Cum dar de ce?
Oh, copilul Meu, tu ai crescut...dar nu-ţi fa griji caci Eu sunt tot lângă tine.
Dar tată....eu...
 Tu doar invată să iubeşti, să ierţi, să admiri , să preţuieşti, să te rogi, să plangi, să asculţi, să râzi...tu doar fii tu în continuare...
Copil inocent, m-ai părăsit, te-ai dus spre un alt orizont ca eu să nu te pot ajunge...de ce oare ai plecat?

Azi nu fi trist, azi zambeste!

Viata?  E grea viata...Dar nu cumva uiti ceva?
Dumnezeu ne-a spus sa nu ne ingrijoram , ci sa aducem la El orice lucru, caci El se va ingriji de noi.El stie mai bine decat noi ce ne trebuie...

Sa zambesti? E greu sa zambesti, mai ales cand sufletul iti plange...Dar nu cumva uiti ceva?
Dumnezeu ne-a spus ca toate lacrimile  vor fi uitate in stralucirea cerului, si mai apoi, pentru fiecare minut in care esti trist pierzi clipe importante ce nu se  vor mai intoarce.

Singur?  Te simti singur?  Crezi ca nu mai ai pe nimeni care sa te inteleaga?  Nu cumva uiti ceva?
Dumnezeu ne-a spus ca El va fi cu noi in toata zilele  vietii noastre, El ne intelege mai bine decat ar putea oamenii sa o faca!

Ei ce spui? Ce faci?  Iar esti trist? Nu! Azi nu! Azi spune nu  tristetii, azi esti liber sa zambesti, sa razi, sa canti, sa sari in sus de bucurie, dar hei, nu cumva uiti ceva?  Dumnezeu e langa tine, daruieste-i si Lui putin din iubirea si bucuria ta!

Oameni invaluiti de timp si mister...

Motto:
 "Cine sunt eu? Cine esti tu? Si de ce ne aflam noi aici?
Viata?  De ce viata?  De ce tocmai ea?  Sau poate destinul...ori Dumnezeu? Sau poate chiar tu cu mana ta...."

Suntem oameni invaluiti de timp si mister, alergam pe acest drum numit viata.Drumul nostru reincepe in fiecare zi, si apoi este ingropat in amintire, ramane doar cenusa si praf in urma lui....Ar putea cineva sa spuna tot ce inseamna  viata? Ar putea cineva sa cunoasca toate tainele ei? Toti inteleptii cu toata stiinta lor n-au putut sa descifreze misterul vietii...
Dumnezeu, sunt sigura il stie, pentru ca viata este darul pe care l-am primit de la El...
Dar il meritam?
Eu nu-l merit, ma declar vinovata...
Am primit un dar pe care n-am stitut niciodata sa-l apreciez desi am incercat...
Deci cine sunt? Cine esti?

Sacrificiu...

Cand pronunt acest cuvant apare o sageata catre  renuntare.
Cand faci un sacrificiu inseamna ca renunti la ceva spre folosul  altcuiva...

Stiti, timp de o vreme am inceput sa devin mai indiferenta si sa ma indepartez incet de toate, si am inceput sa uit scopul pentru care am creat acest blog, insa astazi vreau sa redevin eu , sa fiu eu cea de alta data, sa invat,  sa risc si sa visez, sa fiu un copil inocent.Si ce daca am crescut, eu tot copil ma simt...

Deci revenind, vreau sa va spun ca am cunoscut pe Cineva care a facut un imens sacrificiu pentru mine, si nu numai pentru mine ci si pentru voi...
Dumnezeu, este acea persoana stiti de ce? Pentru ca El si-a sacrificat singurul Sau Fiu, pe Isus pentru noi.Mie nu imi este rusine sa  vorbesc despre Dumnezeu, si daca unora dintre voi va este  atunci dati la o parte rusinea, pentru ca oamenii au dreptul sa va cunoasca asa cum sunteti voi  cu gandurile voastre, cu credinta voastra si cu defectele voastre, stiti de ce?  Pentru ca nici ei nu sunt perfecti, penru ca fiecare e liber sa fie cine vrea, sa creada in ce vrea....
Deci, daca Lui nu i-a fost rusine cu noi, si ne-a numit copii de Dumnezeu, ba chiar l-a dat la moarte pe Singurul Sau Fiu, atunci nici noua nu trebuie sa ne fie rusine cu El.

Revenind la sacrificiu, acest cuvant  ascunde multa iubire, multa sinceritate! Sacrificiu nu inseamna neaparat ceva ce nu iti place sa faci, sau ceva ce faci cu greutate ci inseamna ceva pur , plin de mister, plin de iertare, de dragoste...
Uneori sacrificiul e totul...

P.S.
Ganditi-va la ce am scris..nu treceti doar asa printre randuri, nu de com-uri am nevoie..ci de sinceritate , nu de apreciere am nevoie, ci am nevoie de a va vedea oameni simpli, sinceri, reali, si iubitori!
Related Posts Plugin for Blogger...