In lumea mea e primavara !

Si de ce sa nu zambesc astazi daca am puterea sa o fac? Si de ce sa nu las iubirea sa-mi patrunda in inima, si fericirea sa-mi bata la geam? De ajuns cu atata durerere amara ca pastila, de ajuns! La fel ca porumbeii din inaltul cerului imi voi deschide si eu aripile si voi pleca spre lumea viselor mele.
Te am, te visez, esti langa mine, imi zambesti, ma saruti si ma prinzi de mana, iar apoi pasesti alaturi de mine...
Si ce daca e doar un vis din care ma voi trezi curand, eu vreau sa te pastrez o vesnicie!
Se aud clape de pian, si impreuna cu iubitul meu, cant Doamne pentru Tine, pentru ca m-ai binecuvantat si astazi cu sanatate, mi-ai dat putere si iubire.Sunt in lumea mea magica acum, nu ma deranja, dar daca totusi vrei sa imi daruiesti inca un zambet, sau poate o imbratisare, daca totusi vrei sa imi spui cuvinte ce fac durerea sa dispara, te primesc si pe tine...
E iarna afara, simt gerul pana si in casa, fereastra inghetata, plina de turturi pare ca ma priveste invidioasa, pentru ca in lumea e primavara.Nu, nu e lume ireala, e lumea sufletului meu, a viselor si a iubirii, e lumea unde toti traiesc in armonie, vrei sa vii si tu?

Inexistenta...

Se pierde amintirea, se rupe din trecut si aterizeaza in prezent.Tot ce am acum e sentimentul de iubire impletit cu cel de vinovatie, ma sting, ma pierd si nu mai stiu unde sunt.E bezna, nici o lumina pe carerea mea nu-i si ma chinui sa gasesc drumul spre nemurire, dar sunt un vesnic muritor , din tarana am fost facuta, acolo ma voi intoarce.Poate ca au ramas multe vise neterminate, multe cuvinte nespuse, multe sentimente ignorate, dar acum e prea tarziu...

M-a durut indiferenta lui, si nepasarea ei, m-au durut cuvintele goale ce le-am auzit mereu, dar acum nu ma mai doare, acum plec spre nicaeri.
Nu-mi ramane decat sa multumesc tuturor celor care m-au sustinut si m-au facut sa zambesc, uneori printre lacrimi. Acum,prezentul si trecutul se vor uni, pentru ca am ajuns in acelasi punct din care am plecat, eram un nimeni, am redevenit unul.
Cuvintele nu pot descrie ceea ce simt, si mai apoi la ce bun sa le asez pe hartie?Ca o pagina goala, inexistenta e viata mea, un roman gol, nescris.Am vrut sa scriu in el doar fapte bune dar se pare ca stiloul meu nu vrea sa accepte asa ceva, asa ca am sa il inchei aici.

Undeva in sufletul meu!

Undeva in sufletul meu exista o lume reala, unde ura si invidia nu au reusit sa patrunda.Exista acolo o lume in care iubirea a dainuit din totdeauna si va dainui pe vecie.Ea este inconjurata cu multa speranta si cu toate ca lumea din jurul meu devine din ce in ce mai rea,iubirea din suflet nu dispare, nici macar nu se micsoreaza ci dimpotriva creste pe zi ce trece tot mai mult.

A-ti spune ca totul este perfect dar dati-mi voie sa mentionez si faptul ca iubirea este sufletul pereche al tristetii, cele doua umbla mereu impreuna.Si chiar si atunci cand apar lacrimi iubirea nu renunta, ramane tot acolo.De multe ori m-am intrebat daca se merita sa iubesti si sa suferi atat de mult dar nu am gasit nici un rapsuns.Astazi stiu, insa ca o inima fara iubire este o inima moarta, care in scurt timp va inceta sa mai bata.Tot la fel este si cu lumea din jurul nostru, este o lume ce cu fiecare zi ce trece isi pierde tot mai mult dragostea si devine rece, din ce in ce mai rece pana ajunge sa se transforme in gheata.De aceea multi spun ca nu exista Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este dragoste si nu poate locui intr-o lume fara viata.

Sunt a Ta pe veci!

Ti-am daruit intreaga mea viata, cu mana tremuranda ti-am incredintat stiloul, si te-am lasat pe Tine, Tata sa continui povestea vietii inceputa de mine.La inceput am pasit cu teama,da, imi era teama ca voi gresi ca nu voi putea lupta, dar apoi gandindu-ma ca Tu vei lupta alaturi de mine m-am mai linistit.
Este o lupta sufleteasca si este foarte grea, de cele mai multe ori cad, insa de asemenea de multe ori Tu ma ajuti sa fiu invingatoare.Am pierdut multe batalii, recunosc si asta pentru ca nu m-am increzut destul de mult in Tine, Dumnezeu, dar am insa increderea ca intr-o zi alaturi de Tine eu voi castiga razboiul, iar cel rau va fugi.Astazi fericirea mea este imensa Doamne, de astazi vreau sa ma daruiesc Tie in totalitate, sa fiu pe veci a Ta, asa ca am hotarat sa inchei un legamant cu Tine in apa botezului. Stiu ca va fi greu, si ca este un drum lung pana acolo, insa eu nu mai vreau sa pierd nici o clipa fara Tine, ci vreau sa te pun pe primul loc in viata si in inima mea.Stiu ca Tu ma vei curati de orice pacat si ma vei intari.Te iubesc, sunt pe veci a Ta, in intregime.
Tu straine ce te-ai oprit in aceasta zi aici, printre aceste randuri, te-ai gandit vreodata cata nevoie ai de El?Te-ai gandit macar o data cat de mult a suferit El pentru tine, artunci cand a murit ca astazi si tu sa ai viata? Te-ai gandit ca numai datorita Lui inima iti bate? Daca esti deja copilul Lui, si vrei sa faci acest pas ca si mine dar ti-e teama, curaj, El va fi alaturi de tine!Dumnezeu sa va cerceteze inima si sa va binecuvinteze!

El va sterge orice lacrima...

"El va sterge orice lacrima din ochii lor.Si moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere pentru ca lucrurile dintai au trecut" Apocalipsa 21:4

Lacrimile ce curg amar iti tradeaza fata,
Inima ta asteapta un strop de alinare,
Nu fi insa trist, caci El iti va da speranta,
Si pe buze are cuvinte de vindecare.

Pentru tine, Hristos s-a inaltat la cer,
S-a dus sa-ti pregateasca acea cetate,
Mult visata de atatea sarmani ce pier,
Si cer ajutor, plangand in noapte.

El a promis  in Cuvantul Sau sfant,
Caci orice lacrima ne va fi stearsa,
Si oricat ar fi de greu pe pamant,
Trebuie sa luptam caci El nu ne lasa.

Un bulgare de lumina!

Am vrut sa renunt la acest blog, dar nu am putut desi m-am tinuit ca un scaiete de hotararea mea, nu ma lasa inima.Cred ca am prins si eu drag de el.Stateam acuma si ma uitam tinta la titlu, " un bulgare de lumina" nu e un titlu la intamplare, l-am ales dintre multe alte idei pe care le aveam eu prin mintea mea plina de imaginatie.L-am ales gandindu-ma ca blog-ul acesta este menit sa indrepte pasii trecatorilor spre adevar, spre lumina insuflata de Dumnezeu, cu alte cuvinte m-am gandit ca acest blog este menit sa lumineze calea celor ce nu merg tocmai pe drumul cel drept.Hmm, toate bune si frumoase si atunci de ce am vrut sa renunt?
 
De multe ori am impresia ca la fel cum ati intrat pe " un bulgare de lumina" tot asa ati si iesit, iar eu am muncit la el gandindu-ma ca viata unei singure persoane s-arputea schimba prin niste simple cuvinte, de ce? Pentru ca nu sunt cuvintele mele ci ale Lui, pentru ca cuvintele scrise aici nu sunt niciodata la intamplare, ci ele vor sa va transmita cate un strop din dragostea imensa pe care Dumnezeu o are pentru voi.Mai sunt si postari aiurite, cand mai cad eu,dar El este tot aici.

Ziceam ca am prins drag de acest blog pentru ca este ca un fel de jurnal pentru mine.De fiecare data cand il iau de la inceput si citesc postare cu postare imi trec prin gand acele zile frumoase in care scriam aici gandurile mele, iar langa ele le vad pe ale voastre scrise acolo in comentarii...si cand ma gandesc de unde am pornit nu pot sa cred unde am ajuns, dar nu e meritul meu ci e meritul Lui.Prin El, din El si pentru El a fost facut totul.

Dumnezeu o iubeste pe Lavi! :)

Si din nou nu stiu cu ce sa incep, am multe ganduri dar putine idei, si se zbat parca toate si fac intrecere sa vada care din ele aterizeaza pe aceasta pagina si care nu, eu as prefera insa sa le aleg, dar nu e timp, mai sunt inca multe de facut deci am sa incep.
S-a intamplat azi dimineata ca o simpla fetita sa imi atraga atentia prin niste cuvinte la fel de simple dar foarte importante, niste cuvinte poate de mult uitate de mine si aruncate undeva acolo pe un raft invechit in camaruta cu ganduri.
Pe prima pagina a Bibliei mele, am lipit un sir de hartie colorata pe care am scris asa : "Dumnezeu o iubeste pe Lavi :) " insa in ultima vreme m-am temut parca sa deschid aceasta carte, nici macar eu nu stiu de ce.Am deschis-o eventual in treacat, am citit in graba 2 versete acolo si gata, s-a terminat cu lectura pe ziua de astazi, of iar ma lungesc:D , deci sa revenim, in aceasta dimineata, la biserica, pe banca de langa mine statea acea fetita, si mi-a cerut Biblia, vrand sa se uita prin ea, si la un moment dat o vad ca se intoarce spre mine zambind si imi sopteste la ureche : " Dumnezeu o iubeste pe Lavi!" am ramas placut surprinsa, stiam foarte bine de unde stie aceste cuvinte, stiam ca erau scrise acolo, dar parca nu le mai simteam, si am realizat acum ca nu cuvintele erau de vina ci eu pentru ca ma departasem din nou de El, si din nou l-am lasat afara in ploaie ca un strain, iar acum am decis sa il primesc inapoi, vreau Doamne Isuse, sa iti deschid din nou usa inimii mele si sa nu te mai las niciodata sa pleci! 

P.S. Mi-a venit o idee acuma pe moment,  puteti completa fraza aceasta :  " Dumnezeu o iubeste pe.........  \ Dumnezeu il iubeste pe ...........   " desigur, cine vrea, nu oblig pe nimeni, dar El va iubeste pe toti!

Sentimente ascunse, ganduri nespuse...

Eu: Se rupe bucatica cu bucatica din soare pana ce dispare toata lumina daruita de el si ramane doar intunericul.Se intuneca ziua iar vantul fluera frunzele amortite prea departe de realitate, undeva intr-o alta lume.Raman doar eu si ascult tacuta vajaitul lui parca sfios ce pleaca odata cu frunzele...Se clatina pamantul, si vad cum se rastoarna tot ce am cladit pana acum.O, nuu! Nu si tu...erai comoara mea dar ai preferat sa pleci.Acum, aici cad doar lacrimi pline de  durere dar in afara de ele mai plange si sufletul.
Vino Tu Isuse langa mine caci doar in Tine mai cred si sunt gata sa te ascult.
Esti tot ce am intr-o lume nepasatoare si fara viata, esti speranta si bucuria mea in necaz si nu numai.Cu Tine ma simt mereu in siguranta oricat ar fi noaptea de lunga si durerea de grea.Te iubesc si vreau sa fii pe veci iubitul inimii mele, singurul care are acces la inima mea, singurul care detine cheia ei,ascunsa undeva intr-un unviers paralel cu acesta.Alunga Doamne tristetea din sufletul meu caci  rana este prea adanca, si in curand nu va mai ramane nimic din inima mea, te rog! Sufletul, Doamne ma doare,ochii imi lacrimeaza, foamea nici nu o mai simt, inima mi-e rupta in bucatele.Incerc sa o lipesc in zadar caci nu pot, deoarece fiecare persoana pe care am iubit-o a plecat cu o particica din ea,Tata oare tu poti lipi inima mea inapoi?Doare prea tare, Tata, oare  de unde am atatea lacrimi?
Dumnezeu:Copilul Meu, stiu ca sufletul te doare, dar nu uita tu esti al Meu, Eu iti voi da vindecare.Te iubesc cu o dragoste imensa dar nu pot lipi bucatelele din inima ta, pentru ca inima ta e perfecta asa cum este.Ea este dovada iubirii adevarate.Lasa-te in grija Mea, Eu iti voi vindeca rana.

Ploaie de sentimente!

Privesc in urma, la postarile mele de dinainte si incep sa cred ca imi pierd talentul de a scrie.De fapt nu am crezut niciodata ca am un astfel de talent, poate doar putin,dar acuma cand stau si ma gandesc am impresia ca nu-l mai am deloc.Nu am nici o idee despre ce as putea sa scriu si totusi as vrea sa scriu.Ma gandesc cum de multe ori imi neglijez timpul si il pierd aiurea, facand lucruri care practic nu au nici un rost, nu stiu, poate e si anotimpul asta monoton si rece si ma invaluie sub plapuma lui de gheata, dar as vrea totusi sa revin, sa fiu cea de dinainte insa nu se mai poate.Ma simt eu altfel, mult mai distanta fata de toata lumea.

Imi amintesc cum spuneam ca imi doresc sa fiu indiferenta, o parte din mine  a reusit, dar parca ma simt mai ciudat acuma.Ma uit in urma si vad persoane pe care le-am iubit atat de mult incat am fost in stare sa risc orice, sa-mi dau pana si viata pentru ele, persoane care nu au apreciat nicioata iubirea mea, si care acum imi sunt niste straini si ma intreb oare se merita sa iubesti asa? Sa pui totul pentru nimic, sa iti vinzi pana si sufletul sa ai un strop de iubire?Oare se merita?Nu stiu, sunt confuza.Nici macar nu stiu ce simt, sau de ce am scris...

Un strop de bucurie!

M-am gandit ca poate astazi, cineva are lacrimi pe obraz, sau poate are sufletul cufundat in amaraciune.M-am gandit ca poate astazi cineva are nevoie de incurajare.Stiu cum este sa zaci acolo cazut jos in intuneric  fara nici o speranta, fara nimeni.Dar in seara aceasta vreau sa va spun ca voi nu sunteti singuri, niciodata nu veti fi, alaturi de voi este prezent El, Dumnezeul minunilor, mereu este acolo, si in durere si in bucurie.As vrea astazi sa va daruiesc cate un strop din bucuria mea, cate un strop din speranta pe care cu greu am primit-o, si pe care nu as mai vrea niciodata sa o las sa plece din inima mea.
Oricine ai fi, sunt sigura ca o picatura de speranta a ajuns si la tine, ia-o, strange-o puternic in palma ta si nu-i mai da drumul.Clipele de bucurie trec, dar si cele de amaraciune fac la fel.Poate ca nu e nimeni trist astazi, poate ca voi tot sunteti la fel de fericiti ca si mine, dar nu uitati El tot langa noi este.
P. S Multumesc celor care au fost alaturi de mine si m-au incurajat, multumesc din inima!
Related Posts Plugin for Blogger...