Nu auzi, El si azi te cheama!

 Sursa imagine: www.google.com

Te-ai intrebat vreodata de ce anumite lucruri se intampla in viata ta? 
De ce in anumite situatii te afli intr-un anumit loc si de ce tocmai cand esti tu acolo se vorbeste despre un anume subiect?
Imi amintesc, ca odata pe cand eram in clasa a 6 a sau a 7 a, (nu mai tin minte exact) gandul meu nu era la ore, era departe, mult prea departe pentru a-l mai putea prinde dar  stiu ca in acel moment mi-am pus o intrebare ( pe care nu stiu de ce inca o tin minte) iar acea intrebre este :" daca eu astazi nu as fi venit la scoala cum ar fi decurs orele in lispa mea?"  stiu, pare o intrebare banala, dar hai sa o modelez altfel : " daca tu astazi nu ai fi mers la biserica ce subiect s-ar fi vorbit in lipsa ta, crezi ca subiectul ar mai fi fost acelasi?

Raspunsul poate fi da , subiectul ar fi fost acelasi  , dar stii, raspunsul poate fi nu, se poate ca Dumnezeu sa fi pregatit acel subiect special pentru tine, se poate ca El sa fi vrut sa iti vorbeasca special tie in momentul acela . Mie mi-a vorbit Dumnezeu astazi, mi-a vorbit intr-un mod atat de frumos si stiti, m-a facut sa imi dau seama ca pana la urma acea persoana avea dreptate " credinta nu vorbe!"  da, faptele fac mult mai mult decat 1000 de cuvinte.
Dar stiti ce este cel mai trist? 
Cel mai trist este atunci cand Dumnezeu iti vorbeste printr-o persoana sau printr-un mesaj primit pe telefon sau poate chiar printr-un blog ca acesta  iar tu nu asculti si fugi de cuvintele Lui.
De cate ori ti-a vorbit si nu L-ai ascultat? 
De cate ori L-ai lasat sa vorbeasca de unul singur?

De ce oare nu ne dam seama cat de mult ne iubeste El, de ce nu ne dam seama ca ne vrea doar binele? De ce suntem orbi, surzi si nu  vrem sa ne deschidem inimile la bataia Lui, cat ai  de gand sa il mai lasi sa stea afara, nu auzi, El si azi te cheama!


El e Tatal de care tu ai nevoie!

 Sursa imagine: www.google.com

E doar bataia inimii cea care te face in fiecare dimineata sa te trezesti, sa iti deschizi ochii si sa privesti apusul de soare dar , doar Dumnezeu e cel care ii porunceste inimii tale sa mai bata.
E doar amintirea cea care iti da putere sa continui si tot ea este cea care iti da speranta dar , doar Dumnezeu este acela care permite ca lumina si speranta sa intre in viata ta.
E doar zambetul, bijuteria cea mai valoroasa ce iti lumineaza fata zi de zi dar, doar El , Tatal Ceresc poate face ca tu sa radiezi de bucurie.

Da! Dumnezeu e viata, El e Tatal  de care tu ai nevoie, da, mesajul acesta este pentru tine!

El iti da forta in toate lucrurile pe care tu le faci, fie ca bei o cana cu apa, fie ca mergi pe drum, El este Acela ce te intareste mereu si iti este alaturi chiar si atunci cand tu uiti de El.

E doar ploaie, sau plange cerul?

 Sursa imagine: www.google.ro
 
Picaturi de ploaie cad pe geamul meu, una cate una se duc incet la pamant si se topesc.E doar un sentiment de tristete cel care imi bate la geam, dar eu nu vreau sa ii deschid.
Si ce daca afara ploua? 
Inauntru e doar fericire, acea fericire,  pe care vreau sa o las sa imi patrunda in inima, zi de zi , clipa de clipa.
Vreau astazi sa radiez de bucurie, si sa le spun celor dragi cat de mult ii iubesc sau mai bine zis sa le-o dovedesc pentru ca vorbele uneori sunt aruncate in vant iar oamenii ajung sa nu le mai creada.
Vreau astazi sa visez, sa rad, sa iubesc si sa nu-mi pese daca am sa fiu ranita, sa nu-mi pese de ce va zice  lumea din jurul meu.
Eu vreau astazi sa simt ca traiesc...
Si ce daca ploua? 
Poate ca cerul plange acum, dar eu nu vreau sa plang, vreau doar sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca i-a permis inimii mele sa mai bata si astazi.Vreau sa il las pe El astazi sa imi dirijeze pasii pe drumul ud, sa fie cu mine , sa ii simt prezenta mai mult ca oricand, pentru ca viata fara El nu are nici un rost.
Unde esti , Tata? 
Esti aici nu-i asa? 
Esti si astazi cu mine ? 
Sau poate chiar El plange, poate de acea  plange cerul...poate te-am intristat, oare asa sa fie?


Jurnalul unei zile din viata mea.

Sursă imagine: www.google.ro
 
E doar ploaia cea care imi bate in geam  inconjurata  de multa ceata.
In camera pustie si intunecata se aude voinicul ceas ce suna puternic. Aceeasi melodie stupida, ce se aude in fiecare dimineata si din nou, eu cu ochii pe jumatate deschisi opresc alarma, si ma trantesc inapoi in pat. Urmeaza cateva secunde de atipire iar apoi dintr-o data tresar: "cat e ceasul, am intarziat?". Ma ridic repede din pat, ma  imbrac in graba si plec la scoala.
Merg pe acelasi drum in fiecare zi cu aceeasi pasi grabiti, fara sa astept sa mi se intample ceva. 
Dar " hei" ma striga cineva , imi intorc grabita privirea dar nu vad pe nimeni...
-"Probabil mi s-a parut" sunt cuvintele explicative ce rasuna in gandul meu si plictisita merg mai departe.

Ora 2, inaintez cu pasii grabiti spre casa, parca aud o soapta la ureche ce imi spune pe nume
 " Lavinia" ma intorc in graba, insa nu imi apare in fata nici o figura cunoscuta..
- " E doar vantul," imi zic eu , si continui sa merg plangandu-ma de greutatea ghiozdanului.Colegele mele vorbesc despre diferite lucruri, dar nu le aud sunt parca undeva intr-o lume indepartata, pe un alt tinut, si pana si acolo in lumea aceea  ireala pare ca cineva ma striga , privesc pt a 3 a oara in urma mea, si din nou nu vad pe nimeni...
Ajung acasa, si dau de aceasi camera pustie pe care dimineata am parasit-o, brusc vad Biblia pe masa.
-"Se pare ca astazi am uitat sa te ascult Doamne, Tu ma tot strigai pe drum nu-i asa?Imi pare rau!"
Imi amintesc cat de rau mi-a mers la scoala si o lacrima cade rostogolindu-se la pamant, brusc  imi dau seama ca O ZI FARA DUMNEZEU E O ZI PIERDUTA.

Tu cate zile ai pierdut traind fara El si fara dragostea Lui?