joi, 29 septembrie 2016

Purtăm zdrențele lumii

Sursă imagine: google.ro

Știu că ți-ai pus o mască și că ai dat la o parte orice urmă de sentimente, cunosc răceala ta. Vreau să îți dai masca jos.

Nu pot. Am muncit prea mult la ea...

Vreau să îți ating inima, să îți înconjur sufletul cu iubire. Cândva mi-ai spus că vrei o îmbrățișare mare de la Mine, sunt gata să ți-o dau. Ce te reține acum?

Eu...Nu pot.

Sunt aici, Te aștept.

Purtăm măști în fiecare zi cu noi.
Purtăm măști atunci când zâmbim dar sufletul ne plânge, purtăm măști atunci când ascundem ceea ce simțim de fapt și pozăm în ceea ce trebuie sau în ceea ce are nevoie omul din fața noastră.

Nu suntem sinceri, nu suntem deschiși, dar asta nu ne deranjează. Ne place să fim niște străini, să trecem unii pe lângă alții fără să ne dăm bună ziua și fără să ne privim, pentru că fiecare are viața lui la fel cum noi o avem pe a noastră. Suntem bine așa. Suntem bine pe cont propriu.

Trăim într-o bulă de balon. În fiecare zi alergăm spre țelul nostru, strângem tot ce putem și ne continuăm drumul. Nu ne uităm la cei de lângă noi pentru că nu ne pasă. E dureros? Poate, dar e adevărul.

Ne urmărim visele iar asta e bine, de ce nu ar fi? Pășim pe drumuri prăfuite, ne dăm toată silința pentru a fi siguri că ajungem acolo unde ne-am propuș și reușim, dar suntem mai goi ca niciodată.

Ne dezbrăcăm sufletul de tot ce are el mai bun și mai frumos, doar pentru a putea purta zdrențele lumii. Suntem niște cerșetori care au impresia că au parte de comori. În goana noastră după toate lucrurile nu realizăm că de fapt nu adunăm nimic, căci tot ce am strâns se duce.

Purtăm zdrențele lumii și ne place. 

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Într-o zi ai dispărut

Sursă imagine: deviantart.com

N-am crezut că într-o zi vei pleca, că drumul nostru se va despica ca din senin în două, că norii vor aglomera cerul pentru câteva secunde și stropi mari de ploaie vor cădea la pământ.
N-am crezut că ne vom transforma în doi străini, în niște pasageri anonimi care circulă pe aceleași rute dar privesc în direcții diferite.
N-am crezut, dar acum știu.

Într-o zi ai dispărut. Și te-am căutat, te-am strigat și m-am sfărmat în bucăți de dragul tău, dar tu, nu te-ai mai întors.

Am sperat să privești în urmă, să privești spre mine, spre cerul întunecat, spre marea albastră, spre valurile înspumate...dar tu ai continuat să înaintezi.

M-a durut sufletul, iar apoi mi-a trecut. Pentru că vezi tu, toate trec cu timpul iar amintirile se șterg. Orizontul e liber. Sufletul e liniștit, e o liniște înebunitoare, ca după furtună.

Te-ai dus și ai luat cu tine stelele, eu am rămas cu cerul, gol. Și acum...și acum ce fac?

Continui. Fără tine.

vineri, 16 septembrie 2016

Caută pe cineva


Sursă imagine: jenskiymir.com

Fă-ți o listă, imaginează-ți cum ai vrea să fie persoana cu care te-ai vedea petrecându-ți întreaga viață, mi-a spus cineva odată.

Nu mi-am dat seama pe atunci cât de important este acest lucru, aveam să aflu mai târziu că contează să ai în minte creionat portretul celui/celei pe care ți-l/ți-o dorești lângă tine.

Căută pe cineva pe care să te poți baza, caută o persoană care știe să fie responsabilă, o persoană care e sinceră și nu se teme de decizii.
Caută o persoană cu suflet mare, care e gata să ajute, o persoană care știe să te prețuiască, care poate pune nevoile tale mai presus decât nevoile ei.
Caută o persoană deschisă, transparentă care deși a fost rănită nu se teme să mai acorde o șansă și să își deschidă sufletul în fața ta.
Caută pe cineva care e dornic să îți cunoască povestea iar mai apoi să te respecte, o persoană care nu te judecă, care îți înțelege pasiunile și le susține. 
Caută o persoană care iartă, o persoană care se comportă frumos cu toți cei din jurul ei nu doar cu tine.
Caută pe cineva care ți se potrivește, cineva care te completează, cineva care se aseamănă și în același timp se diferențează de tine. 
Caută pe cineva cu care poți vorbi despre orice întruna. 

Caută persoana cu care te-ai vedea petrecându-ți întreaga viață și nu doar câteva luni, gândește-te cam cum ai vrea să fie. 

Am lăsat la urmă ce era mai important, caută persoana care îl are pe Dumnezeu în inimă. :)

Ne lăsăm duși de val, nu gândim în termeni de viitor de cele mai multe ori când începem ceva, într-un fel e bine pentru că lucrurile nu trebuiesc grăbite, dar totuși, ne-am putea creiona acel portret, acea listă în minte și am putea să observăm dacă persoana cu care ne întâlnim are măcar ceva de pe ea. 

Cu siguranța că nu ne va împlini nimeni lista complet, să nu uităm că suntem oameni, suntem supuși greșelilor, dar, totuși, unele lucruri sunt chiar importante și sunt oameni care chiar le posedă.

P.S. Și amintește-ți să fii și tu ceea ce cauți în alții :)

sâmbătă, 13 august 2016

Dumnezeu iubește păcătosul, nu păcatul!

Sursă imagine: lifehopeandtruth.com
Poate vă vine greu să credeți, dar a fi om nu înseamnă a fi perfect, nu a însemnat niciodată și nici nu cred că va însemna vreodată. Poate vă vine greu să acceptați asta, dar noi, oamenii avem părți rele, de fapt în esență noi suntem păcătoși, pentru că ne-am născut într-o astfel de lume și pentru că există bine și exisă rău. 

Dacă vom  căuta să fim sinceri cu noi, fie că ne place sau nu vom constată că răul caută întotdeauna să iasă la lumină. E ușor să fii rău. E ușor să spui o vorbă la mânie, să scoți un cuvânt urât pe buze, să alungi brațele care caută alinarea, dar e greu să fii bun. E nevoie de atât de multe din partea noastră uneori pentru ca să zicem o vorbă bună, pentru ca să oferim iertare, pentru ca să putem să ne deschidem sufletul spre iubire...

Știu că v-am mai scris de Dumnezeu, dar am să o mai spun o dată, Dumnezeu este iubire iar noi avem nevoie de El. Nu înțeleg de ce alegem să pribegim prin lumea aceasta de unii singuri, de ce ne avântăm înspre rău și de ce nu îmbrățișăm dragostea Lui. 
Ne-am născut în păcat, purtăm numele de păcătoși dar Dumnezeu ne-a iubit și ne-a dat în schimb un nume nou. ”Ești salvat, am deschis cerul pentru tine...”

Nu înțelegeți? 
Avem șansa prin El să ne lepădăm de trecutul nostru, de faptele noastre murdare și să îmbrățișăm iubirea. 
Am dat peste ceva astăzi, ceva ce m-a întristat, un articol de pe internet în care la un moment dat apare această frază: „Biblia este o carte sfântă, frumoasă, dar ca toate cărțile vechi importante, unele pasaje sunt depășite.” 

Eu aș zice că Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu e nici depășit și nici vechi, unele lucruri nu se schimbă. Dumnezeu iubește păcătosul, nu păcatul. Discerneți lucrurile, vă stă în putință!

Nu trata Biblia ca pe o carte frumoasă. Știi ce se întâmplă cu cărțile frumoase? Le citești o dată și apoi le păstrezi pe un raft. Biblia este o carte de actualitate, dar nu mă crede pe cuvânt, cercetează singur.

luni, 1 august 2016

Leapșă de la M :)



Mulțumesc, M. pentru că te-ai gândit la mine :D

Iată și răspunsurile mele :)

1.Care sunt cele 3 cuvinte care te descriu cel mai bine?

Visătoare, copilăroasă și capricioasă.

2. De ce blogging?

Când am dat pentru prima oară cu ochii de blogul unui amic mi s-a părut că e ceva „uau”, cred că m-am îndrăgostit de blogging încă de pe atunci...și am rămas fidelă, se pare.

3. Care este cea mai mare pasiune descoperită până acum? (în afară de scris, citit)

Fotografia. Nu cred că ar mai fi viața la fel fără aparatul meu și cadrele pe care le fac :)

4. Fără ce nu ai putea trăi?

Fără dragoste, fără speranță.

5. Care este ultima carte citită?

Spulberă-mă de Tahereh Mafi

6. Ce melodie fredonezi în momentul acesta?

Nu fredonez...doar ascult.

7.Ai iubit pe cineva atât de mult că te-a durut?

Da, de multe ori.

8. Ce crezi despre EQ? (Emotional Intelligence)
Cred că are rolul ei.

Îl nominalizez pe Creve, dacă vrea :)

marți, 26 iulie 2016

De câte ori ți-ai purtat problemele astăzi?

Sursă imagine: theoatmeal.com

Imaginează-ți că unui om i s-a stricat mașina, așa că ia telefonul îl sună pe mecanic și îi spune: ”Am și eu o problemă cu mașina, poți să mi-o repari?” iar mecanicul zice:”Da, adu-o la mine”. Imaginează-ți că omul acela aduce mașina la mecanic dar în loc să o lase acolo o ia înapoi cu el acasă, la plecare. Apoi peste câteva zile îl sună pe mecanic și îi zice: ”Ți-am zis să îmi repari mașina, dar nu ai făcut nimic” iar mecanicul îi răspunde :”Eu am vrut, dar tu nu mi-ai dat voie.” 

Nu are nici o logică, nu-i așa? De ce ar face omul așa ceva?

Aceasta este doar o povestioară inventată, dar trebuie să recunoaștem că de multe ori facem și noi la fel când vine vorba de problemele noastre. Le aducem înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune dar apoi continuăm să le purtăm cu noi, nu îl lăsăm să lucreze, să le poarte El.

Dă-mi voie să te întreb, de câte ori ți-ai purtat poverile astăzi? De câte ori te-ai gândit la ele?

Vorbeam astăzi cu un prieten și mi-a zis :”Dumnezeu nu face nimic.” așa că i-am zis să îi spună lui Dumnezeu ce probleme are, și a răspuns : ”Nu-i mai zic, deja știe nu a făcut nimic.” Apoi l-am întrebat: ”Ți-ai purtat poverile cu tine astăzi? Te-ai gândit la problemele tale astăzi?” A răspuns cu da.  ”De câte ori?  De câte ori le-ai purtat?” Mi-a răspuns: ”Întreaga zi le-am purtat.”

Vedeți voi, când Dumnezeu ne zice să aducem problemele noastre înaintea Lui, El vrea să le lăsăm acolo, să le aruncăm în fața Lui, să le dăm drumul. Dumnezeu vrea să poarte toate poverile Tale în locul Tău, Dumnezeu știe cum să le rezolve. 

Nu mai purta poverile cu tine, lasă-le înaintea lui Dumnezeu, El nu poate lucra la problemele tale atâta timp cât tu continui să le cari după tine zilnic, nu înțelegi, pentru ca mașina să fie reparată e nevoie să rămână la mecanic!

duminică, 24 iulie 2016

L-am luat pe ”NU POT” în brațe


Lumea în care trăim zi de zi pare să se destrame din ce în ce mai mult și am putea să continuăm să o privim liniștiți de la fereastra noastră sau am putea să luăm atitudine și să facem ceva în privința asta.
Cu toții suntem oameni, cu toții avem probleme și purtăm zilnic poveri în spate. Da, știu, sunt atâtea lucruri care ne dor și nu mai avem timp pentru alții.

Zilele acestea am simțit cum grijile acestei lumi mă apasă și scot orice urmă de putere din mine, și, nu știu cum se întâmplă dar parcă chiar atunci când eu nu mai pot vine cineva și îmi spune ”ajută-mă”, ”roagă-te pentru mine” iar eu nu am pe buze decât ”nu pot.”

Zilele acestea l-am luat pe „NU POT” în brațe și l-am dus cu mine peste tot. Nu pot să ofer eu ajutorul, de ce tocmai eu? Sunt atâția alți oameni care ar putea să facă  asta, sunt alții care se pricep mai bine. Eu?  Eu nu pot face nimic în privința asta.
Știi, fiecare e bun la ceva, fiecare are partea lui, eu îmi fac partea mea, bine? Eu fac deja ceva, așa că...lasă-mă, nu pot să te ajut.

E tot ce aveam în minte. 

E trist. E trist că am gândit așa și poate tu ai gândit la fel. E trist faptul că suntem oameni, suntem în esență la fel, venim din același Tată și totuși nu suferim cu cel de lângă noi.
Eu nu am vrut să ajut, am fost egoistă, m-am gândit la mine și mi-am pus durerea mai presus. Poate vreodată ai pățit și tu la fel.Acum însă poți face ceva, te poți implica. 

Sunt atâția oameni care rămân fără copii în zilele de astăzi, sunt atâția oameni care chiar au nevoie de ajutorul tău și al meu. Și tu poți face ceva, poate o rugăciune, poate un gând bun, poate poți da informația mai departe...

Mai jos este un caz al unui tată  
Dina Stelica )care a rămas fără copil, deoarece statul i l-a luat. Până când vom sta nepăsători?

Suntem toți la fel, suntem toți înpânziți în dureri, vă rog, nu stați nepăsători. Nepăsarea apare mai întâi cu un ”NU POT”, dar știi ceva?  „TU POȚI” !

P.S. Dacă fiecare dintre noi va aștepta ca cel de lângă el să facă ceva nu se va întâmpla nimic, schimbarea începe cu noi! TU POȚI!


16.06.2016

"Am fost casatorit cu ani in urma. Am divortat de sotie cand avea un an de zile baietelul. L-am crescut singur pana la varsta de 10 anisori. Acum doi ani am cunoscut o fata pe facebook, ea in Romania, eu in Norvegia unde sunt de 6 ani.

Am fost in Romania, ne-am casatorit, ea a locuit un an de zile la mine la tara apoi am adus-o aici in Norvegia dupa un an de zile.


Cand am prins-o ca mi-a facut credite foarte multe in banci aici, am zis ca terminam relatia. Atunci ea m-a santajat la politie. Mie mi-a luat copilul 'Protectia' in noiembrie si de atunci l-am vazut doar 5 minute o data. Baietelu meu a crescut fara mama si am zis sa-mi fac o familie, dar din pacate m-am ales si cu credite in banci aici, si fara copil."

luni, 18 iulie 2016

Dumnezeu te iubește :)

Sursă imagine: www.safeharborrescuemission.org

Știu că în fiecare zi te gândești la ceva, poate la problmele cu care te confrunți, poate te gândești la listele cu lucruri pe care le ai de făcut sau poate te gândești la altceva. Însă știu că în fiecare zi ai ceva în minte, ceva care să te preocupe.

E pe înserate acuma și ziua de astăzi deja se duce dar, m-am gândit că ți-ai putea face loc în programul tău pentru încă ceva. M-am gândit că tu și cu mine am putea lăsa deoparte tot ceea ce ne preocupă și am putea măcar pentru cât a mai rămas din această zi să reflectăm.

Să reflectăm, și la ce oare am putea medita?

Timpul care a mai rămas din ziua de azi ar putea fi despre Dumnezeu, mai exact despre cât de mult te iubește Dumnezeu. Da, știu, că tu ești sau nu ești un om religios, știu că tu crezi sau nu într-un Dumnezeu, știu cât ești de ocupat și mai știu că nu prea vrei să auzi așa ceva, și totuși, lasă-mă să ți-o spun. O spun doar o dată și nu îmi ia mult. În câteva secunde am spus-o iar mai apoi te poți preface că nu ai auzit nimic dacă asta vrei. 

Dumnezeu te iubește!

Dragostea Lui pentru tine a atât de mare încât nici nu ți-ai putea imagina. Știu, ți se pare că exagerez, dar, să nu uităm de faptul că și-a dat viața pentru tine, da pentru tine. Uită pentru o secundă de toți ceilalți, tu ai preț în ochii Lui, pentru tine și-a dat viața. 

Știu că nu ești perfect, că ai greșeli și că îl superi de multe ori, o știe și El, dar continuă să te iubească. Dumnezeu te iubește pentru ceea ce ești, nu te va iubi mai puțin dacă îl vei supără la fel cum nu te va iubi mai mult dacă îl vei bucura.

Știu că știi deja toate acestea dar m-am gândit că am putea petrece ziua de azi împreună, gândindu-ne la cât de mult ne iubește Dumnezeu.

Acum că m-am gândit la asta parcă nici problemele mele nu mai par așa mari...tu ce zici de ale tale?

vineri, 15 iulie 2016

În viață suntem egali

Sursă imagine: shaunaxton.com

Viața e un dar, căci ni s-a dat fără să fim întrebați.

În viață nu suntem egali în multe lucruri, ne naștem goi și săraci, dar unii au șansa unui început promițător pentru că au familii instărite, iar alții pornesc mai greu. De-alungul vieții unii se adaptează mai bine, dau peste ceea ce trebuie și cumva, zicem noi: ”au noroc”, pe când alții se chinuie, trudesc și tot nu par să ajungă nicăieri.

Și totuși, mi-am dat seama că am primit șanse egale în ceea ce era mai important.

Ni s-a dat tuturor șansa la viață, am primit acest dar de la Dumnezeu, suflarea de viață, sufletul și ni s-a dat șansa să trăim.
Ni s-a dat șansa de a iubi, suntem egali în iubire, da, poate că nu toți iubim la fel, poate nu tuturor ni s-a răspuns în dragoste dar de iubit, toți am putut iubi...

Suntem egali în bunătate, pentru că ne place să o recunoaștem sau nu, am fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu iar asta înseamnă că măcar un strop de bunătate există în fiecare dintre noi, că toți putem să ne folosim de el.

Ni s-a dat șansa la fericire, la zâmbete, ni s-a dat șansa să râdem. Poate nu avem toți castele, case mari și conturi bancare, poate nu suntem toți sănătoși și poate încă ne căutăm scopul sau dorim să ne împlinim idealurile, dar, putem totuși să zâmbim. Trebuie să existe ceva care să ne facă fericiți, pentru unii acel ceva e luna, pentru alții e persoana iubită, pentru unii e o ciocolată, pentru alții e o pasăre și lista poate continua...

Am trăit atât de mult timp cu impresia că ne naștem inegali, că nu primim șanse egale în viața asta, și e adevărat, dar, doar pe de-o parte. 
Cealaltă parte a priveliștii ne spune că suntem egali.

Ne naștem toți goi și săraci, pornim de la zero. Pornim cu una bucată inimă nevătămată, nouă, curată. Ne naștem cu un suflet, ne naștem fără amintiri, fără pete, cum alegem să trăim ține doar de noi. 

Ne naștem egali și dornici unii de alții, ne naștem goi tânjind după dragoste, afecțiune și acceptare iar mai apoi undeva pe drum ne despărțim, ne amestecăm prin mulțime și ne pierdem.  Ne vedem inegali, ne vedem inamici și ne uităm în zare dar suntem orbi.

M-am uitat la voi, oameni, și am vrut să vă strig, unde sunteți, sufletelor?
M-am uitat la voi și am plâns, erați o turmă rătăcită și vă săturați cu gunoaie....

sâmbătă, 25 iunie 2016

Noi îi spunem ”dragoste”

Sursă imagine: deviantart.com

Nu mai știm ce este aceea dragoste și ce nu este. Nu mai știm să ne organizăm viața, să ne formăm principii, să fim oameni cu caracter.

Observ cât de mult își doresc fetele să fie iubite de cineva și încerc să le înțeleg. Și eu sunt fată, am fost adolescentă și eu mi-am dorit relații și eu am avut inima frântă și tocmai de aceea știu cum doare.

Mă uit însă cu tristețe la fetele din jurul meu și  observ cum nu pot spune nu. Apare un ”el” și e fermecător, are numai vorbe bune, arată bine, se comportă frumos și dintr-o dată te simți fericită. Începi să ai fluturi în stomac, începi să petreci timp cu el și lumea ta începe să se învârtă în jurul lui.

Și lucrurile sunt atât de frumoase până când se ajunge la partea cu responsabilitățile. Te trezești în probleme, te trezești că ai nevoie de el și ți-ai dori un angajament...iar el nu e acolo. Apoi suferi și plângi și realizezi că de fapt ești singură. Inima ți-e la pământ, sufletul îți este în bucățele și tu nu știi ce nu a mers. 

Noi, fetele,  îi spunem ”dragoste”, băieții în schimb i-ar spune ”pasiune”.

Există angajament în dragoste, există intimitate, există prietenie și pasiune.

Unde greșim?
Greșim atunci când ne aruncăm în brațele unei persoane pe care o cunoaștem de atât de puțin timp, greșim când îi dăruim tot ce avem noi mai de preț adică sufletul și trupul. Greșim când ne facem iluzii și avem impresia că noi suntem angajate într-o relație de dragoste când de fapt nu am discutat nimic cu acel băiat despre asta. 

Dăruim totul și așteptăm să primim totul înapoi, dar cine a vorbit ceva de angajament? Cine a zis că după câteva luni acolo chiar este dragoste?

Ți-a zis că te iubește...da...ți-a zis, și tu l-ai și crezut.

Nu sunt eu o expertă în dragoste sau în relații și nici nu cred că voi fi, dar am un băiat minunat lângă mine și știu că există un astfel de băiat pentru fiecare dintre voi.

Cum îi veți câștiga inima? 
Cum vei ști că el este cel ales?

Nu îți deschide sufletul în fața oricui îți spune vorbe frumoase, toți, dar absolut toți te fac să te simți iubită la început, asta și urmăresc de fapt.
Trebuie să îți câștigi respectul. În momentul în care vei fi respectată, în momentul în care vei ști că ai găsit un adevărat prieten în acea persoană te vei putea gândi la mai mult.
Asigură-te că sunteți la aceleași gânduri, că priviți amândoi în aceeași direcție. De multe ori el vrea câteva nopți de pasiune pe când ea vrea o iubire adevărată.

Iubirea adevărată se cere așteptată. Trebuie să știi ce cauți la acea persoană, să vezi dacă e o persoană cu caracter, care își ține cuvântul, care te respectă, care nu te forțează, care te acceptă așa cum ești. O persoană cu care poți discuta, o persoană pe care te poți baza mai înainte de toate celelalte.

Nu pot suporta să văd cum unele fete bune, care merită atât de mult se lasă amăgite de niște băieți care nu urmăresc decât lucruri spre folosul lor.

Fetelor, vă rog, aveți grijă de sufletul și de trupul vostru. Sunteți minunate și frumoase și există un băiat pe lumea asta pentru voi, care să vă respecte și să vă aștepte, nu vă dăruiți oricui!

Noi îi spunem ”dragoste” dar de fapt e o pasiune costumată în zdrențe.

P.S. Rugați-vă pentru călăuzire, rugați-vă pentru jumătatea voastră.

Share button