Avraam, om al ascultării


Vă amintesc că am creat o rubrică nouă, intitulată ”personaje din Biblie”, mai multe detalii puteți găsi aici, la primul articol de acest fel: Daniel, om al rugăciunii

Astăzi îl vom urmări pe Avraam, oare ce vom descoperi?

Aș vrea să observăm ceva, Dumnezeu îi dă mai întâi o sarcină lui Avraam, iar apoi îi face o promisiune. 
”Domnul zisese lui Avram: ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta. 
Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.” Geneza 12: 1,2 
Vi se pare o cerere ușoară? Nu știu dacă voi ați fost nevoiți să vă părăsiți țara, sau locul în care ați crescut. Eu am fost nevoită să plec din locul în care am crescut, a fost foarte greu. Știți cum am părăsit acel loc? Cu sufletul rupt. 
Și totuși Dumnezeu vine la Avraam și îi zice: ieși din țara ta.  Și Avram ar fi putut să zică: păi stai așa, Doamne, dar parcă eram prieteni ce te-a apucat? Cum să îmi zici așa ceva? Păi aici e viața mea, aici am cunoscuți, aici am...  dar din versetele următoare aflăm ce face Avraam. 
”Avram a plecat, cum îi spusese Domnul.” Geneza 12: 4

„Avram a chemat numele Domnului” Geneza 13: 4
Altfel spus, Avraam se ruga, petrecea timp cu Dumnezeu. 

Vă mai amintiți de promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui Avraam? Cum că va face din el un neam mare. Interesantă promisiune, dar știți care era problema? Avraam nu avea copii. 
”Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii” Geneza 15:2
”Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri. Și i-a zis: așa va fi sămânța ta. Avram a crezut pe Domnul.” Geneza 15: 5,6
De aici aflăm că Avraam a avut încredere în Dumnezeu chiar dacă nu vedea dovezi. 

Avraam a așteptat atât de mult nașterea unui copil și când într-un final Dumnezeu i l-a dat pe Isaac, a apărut o altă cerere. 
”Dumnezeu i-a zis: ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria, și adu-l ardere de tot, acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.” Geneza 22:2
Ce îi cere Dumnezeu lui Avraam? Să își sacrifice propriul fiu. Și poate tu și eu ne-am fi opus, poate l-am fi întrebat pe Dumnezeu: Te-ai țicnit la cap? E copilul meu, am așteptat atâta timp după el, l-am primit chiar de la Tine, acum mi-l iei? Ce înseamnă asta?

Dar nu și Avraam. Pentru că Avraam știa cât de mare și de bun e Dumnezeu, Avraam știa că Dumnezeu e Tatăl său și că toate stau în mâna Sa, Avraam credea că Dumnezeu știe ce face. Avraam a ascultat de Dumnezeu chiar și în această sarcină. 

Issac nu moare, Dumnezeu oprește lucrurile. Totul  fost o încercare. 

Vedeți dragii mei, uneori Dumnezeu ne pune la încercare, să vadă dacă ascultăm de El sau nu. De la Avraam ar trebui să învățăm astăzi să fim oameni care ascultă de Dumnezeu, căci El ne vrea binele și își ține promisiunile. Mi-a plăcut foarte mult un gând pe care l-am auzit acum ceva timp la biserică: dacă tu asculți de Dumnezeu și Dumnezeu ascultă de tine. 

Dă-mi voie să te întreb astăzi, ești tu un om al ascultării?

Sursă imagine: Pinterest

Eu, Dumnezeu merg alături de tine


Cu iubire, Eu te-am ridicat de atâtea ori și în brațe te-am luat adesea.
Am mers cu tine pas cu pas, nu te-am lăsat. Când ți-a fost frig, când ți-a fost sete, am fost cu tine. Când inima îți era frântă și zăceai într-o groapă de mocirlă, am fost acolo. Când prietenii te-au părăsit și inima îți era zdrențuită, mergea dar nu știa încotro merge și ce caută, eram acolo.

Mă auzi acum? Căci sunt și astăzi aici.
Văd petele de pe haina alba pe care ți-am dat-o și te văd obosit, dar sunt cu Tine. Nu ți-am promis că nu vei eșua, că nu vei cădea, dar am promis că voi fi cu tine la orice pas și că te voi ajuta. Știi, pentru ca tu să primești acea haină albă Eu am purtat crucea. Am purtat păcatele tale chiar și pe cele de acum. Asta nu înseamnă că poți face ce vrei când vrei, dar să știi că atunci când cazi, sunt cu tine și am să te ajut să te ridici și am să-ți mai spăl odată haina. Pentru că vreau și pentru că pot să fac asta pentru tine.

Ești copilul meu iubit, mă înțelegi acum? 
Nimic nu te poate despărți de dragostea Mea. 

Am pus despărțire între tine, păcat și Mine prin Golgota. La cruce am purtat totul. Încă de pe atunci te purtam în brațele mele deși nu existai. Te iubesc atât de mult. Nu te pierde și nu gândi nici măcar pentru o clipă că valorezi mai puțin în ochii Mei, acum.

Indiferent de ceea ce faci te iubesc la fel de mult. Aminește-ți că faptele tale bune nu valorează pentru mine, nu ele îți aduc salvarea. Amintește-ți că te știu exact așa cum ești, Am fost conștient de acest lucru din totdeauna dar am continuat să te iubesc.

Nu te clătina. Poți pierde o furtună, o cădere, dar nu războiul. Eu l-am câștigat pentru tine. Nu te părăsesc, merg înaintea ta așa cum îmi ceri. Înaintează cu încredere, căci, Eu, Dumnezeu te văd zi de zi și merg alături de tine.

Când nu mai poți, privește cerul, mă oglindesc în el.

Sursă imagine: Pinterest

Nu am văzut niciodată o iubire perfectă


Oamenii visează deseori la acea iubire perfectă văzută în filme. Fetele visează la acel el care se dovedește a fi mereu un cavaler și un romantic înăscut. Băieții visează la acea ea care este mereu frumoasă, aranjată, perfectă. 

Oamenii visează deseori la o iubire care nu există, o iubire care nu este reală iar atunci când nu o întâlnesc rămân dezamăgiți și încetează să mai creadă în dragoste. 

Am să îți spun astăzi ceva, nu am văzut niciodată o iubire perfectă.Sunt într-o relație de dragoste de 6 ani și nu am cunoscut acea iubire. 

Cunosc în schimb, un băiat care nu este romantic. Nu. Ce să-i fac, pur și simplu nu e genul lui. Însă are acel ceva în privire. Chiar și acum, după acești ani în care ne-am cunoscut cu bune și cu rele, mă uit la el și văd cum mă oglindesc în ochii lui, mă uit la el și îi văd ochii luminând atunci când mă privește. 
E acel gen de băiat care își face timp mereu pentru mine. Avea timp și înainte, are și acum. Eram încă pe la începutul relației, când, dacă îl sunam la orice oră din noapte îmi răspundea la telefon fără să conteze faptul că îi perturbam somnul. E acel gen de băiat care e gata să îți aducă marea la picioare și să facă totul pentru a te ști fericită. Acel gen de om care te îmbrățișează strâns și îți arătă mereu că te iubește prin lucruri mici, aparent nesemnificative. Da, îmi aduce mai rar flori, nu îmi deschide portiera de la mașină sau ușile pe unde mergem, nu se pricepe deloc să facă cadouri și, după cum am mai zis, nu e romantic,dar e al meu.  Sufletul meu, imperfect, alături de care am parte de o iubire imperfectă pe care o găsesc atât de frumoasă cu fiecare zi ce trece tot mai mult.

Nu există acel gen de iubire perfectă pe care mulți îl caută astăzi. Există dăruire, răbdare și implicare. Există sacrificii, dealuri de urcat și punți de trecut. Există soare și furtuni. Mai înainte ca să poți fi iubit, trebuie să fii tu persoana potrivită. 
Iubirea presupune angajament, responsabilitate și dăruire, abia mai apoi primești totul înzecit.

Sursă imagine: Pinterest

Ascultă-ți bătăile inimii


Închide ochii. Respiră.
Nu e niciodată prea târziu să o iei de la capăt. Încă este timp să întorci pagina. Oftezi. Știi că mâine, când vei deschide ochii, te vor aștepta aceleași lucruri. Aceleași probleme se vor ține ca scaiul lipite de tine, aceleași fețe vei vedea, aceleași umbre. Știi că mâine te va durea din nou inima și ziua va fi la fel de mohorâtă ca cea de ieri, dar mai știi ceva. Ai ajuns atât de departe încât nu poți renunța acum. Ești aproape de final.

Deschide-ți inima. Respiră.
Tu știi ceva ce alții nu știu, tu știi că inimile frumoase se nasc din porțelanuri ciobite și puse la loc. Tu știi că inimile frumoase au gustat din durere pentru ca mai apoi să se poată bucura. Tu știi că inimile frumoase fac parte din culorile cerului și poartă lumină cu ele oriunde se duc. Și mai știi ceva, știi că inimile frumoase sunt imperfecte în ochii lumii, dar sunt spălate cu sânge sfânt, vărsat de Mântuitor pe cruce.

Închide ochii. Ascultă-ți bătăile inimii.
În momentul acesta, mai este o inimă care bate împreună cu a ta. Inima lui Dumnezeu. Privește spre ceruri, spre munți. Tu știi că bucuria e pe drum. Tu știi că mai ai doar puțin de așteptat.

Șterge-ți lacrimile, cerul are răspuns la rugăciunile tale, la suspinele tale, la tăcerea ta. Cerul are răspuns și în curând ți-l va da.

Sursă imagine: Pinterest

Ziua la care visezi este pe drum


Știi, ziua la care visezi de atât de mult timp, ziua în care Dumnezeu își va aduce la îndeplinire promisiunile pe care le are față de tine? Este pe drum. Este mai aproape decât crezi.

Ziua în care va răsări soarele iar inima ți se va umple de fericire, ziua la care speri și ziua și noaptea este atât de aproape încât nici nu îți imaginezi. Mai e puțin și vine.

Dumnezeu te privește chiar acum cu bucurie, te ia în brațele lui de Tată, te strânge cu putere și îți spune: șterge-ți lacrimile, te-am auzit și îți știu luptele, sunt chiar aici, sunt lângă tine iar izbăvirea e pe drum.

Știi, oamenii care te-au secătuit de vlagă și te-au lăsat fără putere, oamenii care ți-au oprit respirația și ți-au furat fărâme din suflet au fost un test, dar l-ai trecut. Mai e puțin și va fi bine. Vor dispărea. În locul lor vor fi plantate flori de biruință.

Nu ești singur în lupta asta, niciodată nu ai fost. Dumnezeu te-a vegheat pas cu pas și o va mai face. Fii puternic, fii lumină, fii răbdător căci ziua aceea e pe drum.

Suflete curajos, ridică-ți ochii spre cer, căci de acolo vine îndurarea. În curând. În curând.

Zâmbește, mai e puțin și vine.

Sursă imagine: Pinterest

P.S. Da, era pentru tine mesajul.

Vreau să merg acasă


Îmi șoptește încet cu o voce suavă, de abia o aud:
vreau să merg acasă.
Ce?
Acasă. Vreau să merg acasă. 
Dar ești deja, acasă.
Nu, nu aici. Acolo sus. Îmi imaginez că soarele nu încetează să existe niciodată, nu se ascunde după umbre și cerul nu se întunecă. Acolo unde stelele sclipesc întruna, pâlpâind, aducând cu ele speranța. Acolo unde locuiește Dumnezeu și ne așteaptă. Mă așteaptă și pe mine, și pe tine să ne ia în brațe. Ți-am mai zis, că vreau o îmbrățișare mare de la Dumnezeu?
Da, dar...
Vreau să merg acasă. Mai durează mult?
Nu știu...
Trimite-l pe Dumnezeu la mine.
De ce?
Vreau să stau de vorbă cu El și să îi cer o îmbrățișare. 


Sometimes I fell like going home

Sursă imagine: Pinterest

Cândva erai o promisiune


Bătea vântul, cerul era cenușiu și pământul tremura. Te-am văzut. Stăteai îngenunchiat. Erai rănit. Aveai haina ruptă și pătată și îți doreai cu ardoare un suflet doar al tău. Te rugai pentru mine. Și ai așteptat atât de mult, strigai către ceruri de atâtea ori și nu primeai răspuns. Într-o zi, am venit.
Nu mi-ai spus-o niciodată cu aceste cuvinte, dar, știu, cândva eram o promisiune, promisiunea lui Dumnezeu pentru tine.

O ploaie de toamnă, o inimă rănită și un suflet ciobit. Nu așteptam nimic de la oameni și totuși, Dumnezeu mi te-a trimis. Acum mi-am dat seama: cândva erai o promisiune, promisiunea lui Dumnezeu pentru mine.

Au venit furtuni și ploi, au venit uragane și pământul s-a cutremurat de atât de multe ori, iar inima, oh, inima a fost aproape frântă. Valurile s-au izbit cu putere de mine, de tine. Norii s-au întunecat mai tare ca niciodată și malul a părut atât de îndepărtat. ”Unde ești Doamne?” am întrebat printre suspine și tăcerea din jur a fost atât de apăsătoare încât nimeni nu a auzit-o.
Într-o zi, după lungi așteptări am primit un dar. Am zâmbit. Am plâns. Am zâmbit din nou. Am plâns din nou și într-un final am șoptit către acel dar: cândva erai o promisiune, cândva erai un vis, astăzi ești o împlinire, ești aici.

Furtuni vin mereu. Valurile lovesc fără încetare și vântul bate, dar când îmi este greu privesc darurile pe care Dumnezeu mi le-a dat. Privesc la ceea ce odată doar visam, la ceea ce mi se părea imposibil și îmi zic: Dumnezeu e în control. Vei fi o întâmplare. 

S-a dus Aprilie, nu știu cum ai trecut prin această lună, prin această primăvară, prin acest an, însă începe o nouă lună, luna mai.
Gândul pe care aș vrea să îl porți cu tine de astăzi înainte: Dumnezeu are întotdeauna promisiuni pentru tine și nu întârzie niciodată în a le aduce la împlinire. Oricare ar fi lupta ta, visul tău, încredințează totul în mâna Celui prea înalt și șoptește cu îndrăzneală: astăzi ești o promisiune, curând vei fi o întâmplare!

Crezi?

Sursă imagine: Pinterest

Ți se șoptește: roagă-te

Sursă imagine: Pinterest

Se lasă noaptea, lumina se depărtează încet și primele stele își fac apariția pe cer. Când zgomotul lumii se depărtează, când te cuprinde liniștea și te pui în patul tău, ți se șoptește un gând la ureche: roagă-te. 

Dumnezeul tău e mai mare ca orice pe lumea aceasta. Căci noi, avem un Dumnezeu viu, puternic, un Dumnezeu care este mai presus decât orice alt nume, un Dumnezeu care calcă până și pe moarte. Ce i-ai putea cere și nu ți-ar putea da, când El deține Universul? Ce i-ai putea spune, fără ca El să te poată înțelege când El îți pătrunde gândul și cuvântul mai înainte de a-l ști chiar tu?

Se lasă noaptea, o voce suavă și dulce îți șoptește: roagă-te, căci Dumnezeul tău poate totul, încredințează-ți problemele în mâna Lui. Nu privi cu teamă, nici cu disperare și deznădejde, Dumnezeu e în control. 

Nu știu ce fel de probleme ai purtat cu tine astăzi, nu știu ce durere ți-a sfărmat sufletul și ce dor te-a pătruns, știu doar că Dumnezeu e în controlul vieții tale, că așeaptă să vii să te rogi, să îți ia povara și că deja e în pregătirea unei rezolvări. 

Nu e minunat faptul că avem un Dumnezeu atât de mare? 

Am să închei cu un gând pe care l-am smuls și eu din cuvintele pe care le-am auzit cândva de la cineva. Parafrazez: ” Dumnezeu vine lângă tine, se oprește lângă tine și te întreabă, care e problema ta astăzi, ce nevoi ai tu astăzi? Dumnezeu se oprește lângă tine și îți șoptește, îmi pasă de tine, vreau să am grijă de tine.

Așadar, nu te cunosc, dar hai să facem un mic joculeț de cuvinte. Eu îmi voi pune numele aici, în momentul în care citești aceste rânduri, te rog să îți închipui că întrebarea îți este adresată ție și să înlocuiești numele meu cu numele tău. Bine? 

Lavinia, îmi pasă de tine, vreau să am grijă de tine. Ce nevoi ai astăzi?

Ridică-te și traversează marea

Sursă imagine: Pinterest

Nu știu dacă ai încercat vreodată să mergi pe ape. Nu, nu mă refer să mergi pe ape cu barca sau cu vaporul ci la mersul pe ape pe propriile tale picioare. Ai încercat? Sună nebunesc nu-i așa?

Anul trecut, când treceam printr-o perioadă mai grea, o prietenă mi-a zis la un moment dat să îndrăznesc, să merg pe ape. Acela a fost momentul în care conceptul acesta mi-a stârnit curiozitatea. Dar cum? Cum poate cineva să meargă pe ape? Așa ceva e imposibil! Asta îmi spunea mintea, în timp ce inima încerca să născocească un plan, sperând că lucrurile sunt posibile.

Există momente în viață în care vântul începe să bată cu putere, barca ți se răstoarnă și rămâi singur în valurile ce se luptă cu putere. În acele momente nu prea ai multe variante, fie te ridici și încerci să faci ceva, fie te scufunzi, sau, plutești așa la nesfârșit. În acele momente poți învăța să mergi pe ape.

Când vântul bate și furtuna se înrăutățește, când apele sunt tulburate și totul în jurul tău se clatină, tu poți merge pe ape.

Am prins un gând pentru tine astăzi, oricine ai fi, oriunde te-ai afla blocat, ridică-te și traversează marea. Primul pas e mai greu și poate chiar și al doilea. Din când în când îți vei pierde echilibrul, te vei scufunda, dar Dumnezeu merge alături de tine. Te va prinde.

Știi? Furtuna e grea, te lasă sleit de puteri, mersul pe apă pare o variantă nebunească. Ca să mergi pe ape trebuie să te lași purtat de mâna Creatorului, de ghidarea Lui. Ca să mergi pe ape trebuie să înveți să renunți la tot ce te ține pe loc.
Știi? Pașii nu sunt chiar ușor de făcut. Uneori ți se pare că rămâi fără aer și că stai pe loc. Ți se pare că indiferent de cât de mult înaintezi nu ajungi nicăieri. Dar, doar ți se pare.

La capăt te așteaptă malul plin de flori. La căpăt te așteaptă zâmbete și o cunună. Știu că pare imposibil, dar încearcă, prinde și tu acest gând din zbor: traversează marea, mergi pe ape! Poți să o faci. 

Mi-ai sădit flori în suflet

Sursă imagine: google.ro

A fost o zi în care cerul s-a coborât pe pământ, o zi în care ne-ai prins de mână și ne-ai tras spre Tine. A fost o zi în care ai ales să ne arăți că dragostea Ta pentru noi este atât de mare încât ai face totul pentru noi. Pentru mine, pentru cel ce citește acum versurile, pentru toți. 

Nu am meritat. O știi și Tu, o știu și eu. Dar ne-ai privit pe toți cu blândețe și iubire și ne-ai șoptit: vă iubesc, nu pot să vă las așa. 
O lume întreagă astăzi, se duce în pierzare, se depărtează tot mai mult de Tine. Ai observat? Suntem atât de egoiști. Ne omorâm unii pe alții, ne călcăm în picioare, ne rănim sufletele și ne transformăm singuri în bucățele apoi te învinovățim. 
E vina noastră, știu. Noi alegem păcatul, moartea și deznădejdea în loc să te alegem pe Tine, Dumnezeul iubirii și al sacrificiului, Cel ce stai cu brațele deschise și ne chemi și astăzi. 

”Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” 
Matei 11:28

Sunt spini pe cale, Doamne. Sunt oameni răi și lumea înebunește. Te văd aici, Iisus, îmi arăți palmele pironite de cuiele ce te-au străpuns cândva și plâng. 
Te apropii cu o privire blândă, ai un zâmbet pe față. Îmi șoptești la ureche: 
Știi ce sărbătoriți zilele acestea?
Da, răspund. Învierea Ta. 
Mă privești și continui să îmi vorbești cu aceeași duioșie în voce.
Am luat vina tuturor asupra mea, pentru ei ca să fie liberi. M-a durut. Dar i-am iubit și îi iubesc cu o iubire veșnică. Astăzi încă mai e timp. 
Dar, ce ai vrea ca ei să facă? te întreb.
Să vină la Mine, să își deschidă inima în fața Mea și să mă lase să fiu în centrul vieții lor. Vreau să le spun că îi iubesc, că îi aștept, fără rușine, exact așa cum sunt. 
Iisus?
Da? îmi răspunzi întrebător.
Mi-ai sădit flori în suflet și m-ai transformat în omul care sunt astăzi. N-am meritat, dar îți mulțumesc. Vreau să rămân mereu lângă Tine. 

Doresc ca în acest an de Paște, Domnul Iisus, Cel ce a murit pentru tine, Cel a cărui înviere o sărbătorim să intre și în inima ta și să îți sădească flori în suflet. Lasă-L să te atingă astăzi.

Ușa potrivită se va deschide exact la timp

Sursă imagine: Pinterest

Există anumite intersecții peste care dai în viață, intersecții la care te blochezi. Ajungi într-un punct în care nu mai știi ce ai de făcut, nu mai știi dacă trebuie să mergi înainte sau dacă ar fi mai bine să dai înapoi, poți să mergi la stânga sau la dreapta...

Uneori ți se pare că ai atât de multe uși deschise în față, că ai atâtea drumuri pe care ai putea să alergi liber, dar, aparențele sunt înșelătoare. Există o singură ușă. Ușa potrivită, cea care se va deschide exact la timp, nici mai devreme nici mai târziu.

Te încăpățânezi. Ai vrea să se deschidă totul acum, ai vrea să îți primești răspunsul, să îți potolești dorul măcar cu o gură rece de apă, dar, nu se poate. Nu e timpul tău. Așteaptă-ți ușa.

Încă o zi, Dumnezeu va face o cale. Dumnezeu va scoate un drum, va deschide o ușă. El poate. Acordă-i timpul de care are nevoie.

Există cărări la care ajungi și ți se pare că sunt pentru tine, că te așteaptă. Ele sunt frumoase și vii colorate, însă nu sunt ale tale. Nu e cărarea ta.

Dumnezeu zice, să aștepți în tăcere. Atunci când alegi să mergi pe o ușă ce nu îți este destinată te poți pierde, riști să te rănești. Nu te grăbi.

Poate aștepți astăzi un răspuns, poate ți s-a deschis o ușă sau poate ți-ai dori să se deschidă una. Și eu am fost ca tine, tocmai de aceea vreau să îți spun să nu îți faci griji. Lasă-l pe Dumnezeu să rezolve problema ta, El poate face o cale, El poate da trecere.

Ușa ta se va deschide la timpul potrivit, timpul ales de Dumnezeu. Nu te poticni la alte uși, nu te alarma, nu dispera. Dumnezeu e în control. Ce e al tău e pus deoparte. 

Ia loc. Hai să vorbim!

Sursă imagine: Pinterest

”Ia loc. Hai să vorbim!
Dumnezeu.”

Așa suna mesajul peste care am dat într-o zi și nu am putut să îl ignor. Zicem adesea că Dumnezeu nu stă de vorbă cu noi, însă nu îi dăm oportunitatea să o facă. 

Ai stat astăzi de vorbă cu Dumnezeu? 
Poate a avut ceva să îți zică. Ți-ai început ziua, ai deschis ochii, ai mers încotro a trebuit să mergi, te-ai întâlnit cu oameni, ai schimbat câteva vorbe cu ei și poate chiar le-ai zâmbit. Lui Dumnezeu i-ai adresat măcar un cuvânt?

Ai fost implicat în activități și te-ai îndreptat într-un final spre casă, obosit. Te-ai gândit să mergi să te odihnești. 

În tot acest timp Dumnezeu te-a așteptat. A stat lângă tine, în tăcere. Te-a privit tăcut, a zâmbit când te-a văzut fericit, s-a întristat când te-a zărit mai trist și a așteptat. Dumnezeu a vrut să vorbească cu tine astăzi, ai vorbit cu El?

Poate că da, poate că nu. Dar știi ceva? Știu că e târziu, este ora 22, iar mâine e luni, te trezești devreme, dar, cred că Dumnezeu vrea să îți zică ceva:

Ia loc. Hai să vorbim. 
Te aștept,
 cu drag, Dumnezeu.